Românii care ating vârsta de pensionare fără a deține stagiul minim de cotizare de 15 ani se confruntă cu dificultăți în obținerea dreptului la pensie pentru limită de vârstă. În cazul persoanelor care au acumulat doar zece ani de contribuții, legislația actuală prevede anumite condiții obligatorii pentru accesul la acest beneficiu, dar oferă și alte alternative pentru cei care nu reușesc să completeze perioada necesară de muncă.
Înainte de a iniția orice demers oficial, persoanele aflate în această situație trebuie să solicite casei teritoriale de pensii verificarea vechimii recunoscute oficial. Pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, legea impune îndeplinirea simultană a două condiții esențiale: atingerea vârstei standard de pensionare și realizarea stagiului minim de cotizare. Este important de menționat că anumite perioade de activitate pot să nu apară în evidențele oficiale sau pot necesita documente suplimentare pentru a fi valorificate.
În prezent, stagiul minim de cotizare este stabilit la 15 ani, ceea ce înseamnă că persoanele cu doar 10 ani de contribuții nu îndeplinesc cerința legală. Pentru a completa perioada de încă cinci ani până la pragul minim, o variantă este încheierea unui contract de asigurare socială cu casa teritorială de pensii. Prin acest mecanism, persoana achită contribuții pentru perioada de asigurare, respectând condițiile stabilite de lege pentru completarea stagiului.
Din punct de vedere financiar, costurile pot fi semnificative. De la 1 iulie 2026, venitul lunar asigurat înscris în contract nu poate fi mai mic de 4.325 de lei, ceea ce implică o contribuție lunară de 1.081 de lei. Dacă o persoană are nevoie de încă cinci ani de contribuții pentru a atinge pragul de 15 ani, costul total al acestor contribuții va ajunge la 64.860 de lei, o sumă care poate reprezenta o povară majoră.
Pentru cei care nu pot completa stagiul de cotizare, există alternativa venicului minim de incluziune, oferit prin sistemul de asistență socială. Acest sprijiu nu este o pensie și nu se acordă automat, deoarece autoritățile analizează veniturile solicitantului sau ale familiei, alături de alte criterii legale. Ajutorul de stat poate ajunge la un maximum de 400 de lei, iar persoanele cu venituri reduse se pot adresa serviciului public de asistență socială din primăria localității de domiciliu.
Sistemul de pensii din România funcționează pe baza contribuțiilor plătite de angajați și angajatori către bugetul de asigurări sociale. Stagiul de cotizare reprezintă perioada minimă de timp în care un cetățean trebuie să fi plătit contribuții pentru a putea beneficia de drepturi de pensie. În absența acestui stagiu minim, cetățenii rămân în afara sistemului de protecție socială prin pensii, fiind dependenți de alte forme de ajutor de stat.