Atacurile cu drone asupra a trei nave comerciale din Marea Neagră, desfășurate în doar două zile, ridică semne de întrebare privind impactul economic asupra României. Deși pe termen scurt impactul este limitat, riscul major apare dacă aceste incidente devin un tipar repetat. În acest scenariu, Marea Neagră ar putea fi percepută de armatori și asigurători drept o zonă cu risc ridicat, ceea ce va genera costuri suplimentare de transport și asigurări pentru mărfurile care traversează regiunea.
Analistul financiar Raul Putilean subliniază că procesul de creștere a costurilor a început deja, însă efectele nu vor fi uniforme pentru toate produsele. Prima de risc de război pentru oțel a ajuns la 10-15 dolari pe tonă, iar asigurarea reprezintă acum 1-2% din valoarea mărfii, cifre care depășesc nivelurile normale. Aceste cheltuieli se adaugă la tarifele de transport și la necesitatea unor rute mai lungi, afectând direct lanțurile de aprovizionare.
Impactul asupra prețurilor depinde de tipul de marfă transportată și de modul în care costurile sunt transferate. Pentru produsele petroliere, îngrășăminte și materii prime, costurile logistice pot ajunge direct la consumatorul final. În schimb, la nivelul cerealelor, prețul este dictat de bursele internaționale, ceea ce înseamnă că o parte din costul suplimentar de transport poate fi absorbită de fermierii români prin scăderea prețului de la poartă.
Portul Constanța se află într-o poziție paradoxală în urma instabilității din regiune. Pe de o parte, portul poate prelua trafic suplimentar de la rutele ucrainene deviate, dar pe de altă parte, creșterea costurilor de transport poate afecta competitivitatea sa. Adrian Negrescu menționează că Portul Constanța concentrează peste 95% din mărfurile din porturile maritime ale României, fiind esențial pentru exporturile de cereale și importul de energie.
Insecuritatea persistentă poate duce la amânarea investițiilor strategice în regiune, inclusiv în proiecte de energie offshore. Silviu Gresoi avertizează că riscul pe termen lung include costuri de operare mai mari și o primă de risc permanentă pentru întreaga zonă a Mării Negre. Investitorii și băncile pot cere garanții mai mari, iar deciziile de dezvoltare a infrastructurii pot fi mutate în alte zone pentru a evita imprevizibilitatea de pe această rută maritimă.
În contextul conflictului din Ucraina, piața asigurărilor maritime a extins deja zona de risc ridicat la întreaga Mare Neagră, cu excepția apelor teritoriale ale Turciei, Georgiei, Bulgariei și României. Această extindere a monitorizării riscurilor reflectă tensiunile constante din regiune, unde atacurile asupra infrastructurii și navelor comerciale continuă să perturbe fluxurile de transport internațional și să influențeze stabilitatea economică locală.