România se situează aproape de limita inferioară a categoriei investment grade, pragul minim de siguranță pentru investitorii instituționali. Deși țara a evitat retrogradarea în categoria junk anul acesta, riscul rămâne prezent din cauza perspectivelor negative menținute de agenții de rating. O astfel de evoluție ar putea declanșa vânzări masive de obligațiuni și ar putea restrânge baza de investitori, afectând direct stabilitatea economică a țării.
O retrogradare ar impune statului român costuri de împrumut mult mai mari. Bálint Nagy, cercetător în cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA, explică faptul că investitorii cer dobânzi ridicate pentru a compensa riscul de a cumpăra obligațiuni românești. În cazul unei scăderi sub limita investment grade, mulți investitori instituționali ar fi obliga să vândă automat aceste titluri, ceea ce ar scumpi semnificativ finanțarea datoriei publice și ar pune presiune pe bugetul de stat.
Pe termen lung, consecințele ar putea include deprecierea leului și ieșirile de capital, elemente care ar putea frâna investițiile și consumul intern. Această situație ar avea repercusiuni directe asupra nivelului de trai al populației. Analiza realizată de specialiștii din cadrul proiectului RoEM-UBB FSEGA subliniază că un cerc vicios ar putea fi creat: un deficit bugetar ridicat duce la o nevoie mai mare de împrumut, ceea ce crește și mai mult dobânda plătită.
Evaluările recente au confirmat fragilitatea poziției României. Pe 31 iulie, Fitch a reconfirmat ratingul BBB− cu perspectivă negativă, iar pe 7 august, Moody’s a menținut Baa3 cu perspectivă negativă. Ulterior, pe 2 octombrie, Standard & Poor’s (S&P) a reconfirmat ratingul BBB− cu perspectivă negativă. Următoarea evaluare majoră de la Fitch este programată pentru ianuarie 2027, moment în care se va reanaliza capacitatea țării de a menține o traiectorie sustenabilă a datoriei publice.
Pentru a evita acest scenariu, România trebuie să demonstreze că reducerea deficitului din 2026 este sustenabilă. Levente Szász, coordonatorul echipei RoEM-UBB FSEGA, menționează că deficitele bugetare ridicate, creșterea datoriei publice și instabilitatea politică limitează îmbunătățirea ratingului. Consolidarea bugetară consecventă este esențială pentru menținerea în categoria recomandată investițiilor, mai ales că perspectivele negative indică faptul că perioada de stabilitate obținută este una de tip rezervă.
Ratingul de țară reprezintă o evaluare a capacității unui stat de a-și rambursa datoriile, fiind determinat de probabilitatea de plată. În trecut, România a experimentat perioade de retrogradare sub pragul investment grade, în special în timpul crizei financiare globale din 2008. Deși țara a revenit în categoria de siguranță în 2011 și 2014, poziția actuală rămâne una de echilibru fragil, influențată de deficitele fiscale structurale și de riscurile geopolitice.