Legislația română reglementează strict durata timpului de muncă, definind acest lucru ca fiind orice perioadă în care salariatul își îndeplinește sarcinile și se află la dispoziția angajatorului. Conform Codului Muncii, programul standard este de opt ore pe zi, timp de cinci zile pe săptămână, ceea ce înseamnă un total de 40 de ore săptămânale. Această structură este însă supusă unor reguli specifice în funcție de vârsta angajatului sau de natura activității desfășurate.
Pentru tinerii sub vârsta de 18 ani, normele sunt mai restrictive, stabilind durata timpului de muncă la 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână. În funcție de nevoile activității, angajatorii pot introduce un program de 12 ore pe zi, însă legislația impune ca după o astfel de zi de lucru să urmeze un repaus de cel puțin 24 de ore consecutive. Există și posibilitatea repartizării inegal a orelor, cu condiția respectării normei săptămânale și afișarea programului la sediu.
Limita maximă absolută a timpului de muncă, incluzând și orele suplimentare, nu poate depăși 48 de ore pe săptămână. Munca suplimentară se poate efectua doar cu acordul salariatului, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru prevenirea accidentelor, iar tinerii sub 18 ani nu pot lucra suplimentar. Compensarea acestor ore se face prin acordarea de zile libere plătite în următoarele 60 de zile sau prin plată cu un spor care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Munca de noapte, efectuată între orele 22:00 și 6:00, este reglementată special pentru cei care o prestează în proporție de cel puțin 30% din timpul lunar sau cel puțin trei ore zilnic. Acești salariați pot alege între un program de lucru redus cu o oră sau un spor de 25% din salariul de bază. Protecție suplimentară este oferită femeilor gravide, lăuze, celor care alăptează și tinerilor, care au interdicție totală la munca de noapte.
În ceea ce privește repausul, acesta este de 48 de ore consecutive, de regulă în weekend, dar poate fi acordat și în alte zile prin contract colectiv sau regulament intern. Salariații au dreptul la un repaus de cel puțin 12 ore între două zile de muncă, iar în cazul muncii în schimburi, acest interval trebuie să fie de minimum opt ore. Zilele de sărbătoare legală sunt ebenfalls incluse în cadrul de protecție a timpului de odihnă.
Concediul de odihnă anual plătit reprezintă un drept garantat, cu o durată minimă de 20 de zile lucrătoare. Sărbătorile legale și zilele libere nu sunt incluse în calculul acestui concediu, iar perioadele de incapacitate temporară sau concediul de maternitate sunt considerate perioade de activitate pentru stabilirea duratei. Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau nevăzătorii beneficiază de cel puțin trei zile lucrătoare de concediu suplimentar.