Un raport recent elaborat de OCDE analizează resursele umane din sectorul educației și evidențiază diferențele semnificative dintre programul de lucru al profesorilor din România și cel al altor țări. Conform datelor, cadrele didactice din România predau în jur de 540 de ore pe an, o cifră mult mai mică decât media OCDE, care se situează la 800 de ore. Această situație implică și un timp redus de prezență în clasă pentru elevi.
În comparație cu România, programul de lucru al profesorilor din alte state este mult mai intens. De exemplu, dascălii din Statele Unite au un program de aproximativ 900 de ore pe an, în timp ce din Costa Rica se înregistrează un nivel de 1.300 de ore dedicate lecțiilor și corectării testelor. Singura țară care prezintă un program de lucru mai ușor decât cel al românilor este Bulgaria, unde profesorii au 504 ore pe an la catedră.
Pe lângă numărul de ore, raportul menționează și beneficiile legate de perioada de repaus. Profesorii din România beneficiază de aproximativ 16,6 săptămâni de vacanță pe an, un avantaj care contribuie la un grad de satisfacție de peste 60% în rândul cadrelor didactice. În comparație, profesorii din Bulgaria au un număr de zile libere cu 8 zile mai mic decât colegii lor din România, conform statisticilor analizate de organizație.
Sectorul educației din România se confruntă însă și cu un deficit de personal, în special la nivelul gimnaziumului, unde lipsesc peste 3% dintre profesori. La nivelul învățământului primar, 1,5% dintre posturile de predare rămân neocupate, o cifră superioară celor din Coreea, Turcia sau Austria, unde deficitul este sub 0,1%. Sorin Hagiu, profesor, subliniază că multe școli încep anul școlar fără întregi echipe, deoarece munca în zonele rurale nu mai este considerată atractivă.
Lipsa profesorilor de matematică și de alte științe exacte este cauzată de faptul că absolvenții preferă sectorul privat, unde remunerațiile sunt mai mari. De asemenea, raportul OCDE semnalează o problemă de management, menționând că directorii sunt mult mai toleranți cu absențele repetate ale colegilor lor față de alte state. Abel Schumann, analist senior, notează că, în România, procentul copiilor afectați de aceste absențe este raportat ca fiind foarte mic, sub pragul de 5%.
Evoluția demografică reprezintă un risc major pentru viitorul sistemului de învățământ, deoarece se estimează că până în anul 2033 populația școlară va scădea cu 10%. Această scădere va genera o competiție directă între profesorii de școală primară și cei de gimnaziu pentru ocuparea posturilor disponibile. Situația actuală a deficitului de personal este agravată de tendința tinerilor absolvenți de a evita cariera la catedră.