Sociologul Bogdan Bucur propune o transformare radicală a sistemului de învățământ prin dezvoltarea unor modele de after-school eficiente. Această viziune presupune dublarea bugetului alocat educației, astfel încât acesta să ajungă la nivelul de 6% din PIB. Scopul principal este crearea unui sistem educațional integrat care să răspundă nevoilor copiilor pe parcursul întregii zile, reducând în același timp inegalitățile de acces la educație.
Conform sociologului, școala nu trebuie să fie doar un loc unde elevii stau la bancă în clasă, ci un sistem complex. Acesta ar trebui să includă cantine în fiecare instituție, facilități sportive precum piscine sau terenuri de sport și posibilitatea de a desfășura activități culturale. Un element esențial ar fi prezența profesorilor care să îi ajute pe copii să își facă temele, astfel încât elevii să fie pregătiți după amiază.
Bogdan Bucur subliniază că infrastructura școlară trebuie extinsă dincolo de bănci și table inteligente, incluzând și tot ce se întâmplă în afara sălii de clasă. El menționează nevoia de colaborare cu sistemele culturale pentru a permite deplasările elevilor la teatru sau la cinematograf. De exemplu, în Sectorul 6, școlile ar putea organiza vizionări de filme educaționale la AFI Palace Cotroceni în intervalul orar 12-16.
Pentru implementarea acestui model, este necesară o alocare financiară extraordinară și o gestionare mai bună a resurselor umane. Sociologul a punctat faptul că instituțiile au nevoie nu doar de profesori, ci și de cadre didactice auxiliare și personal paradidactic bine plătit. În prezent, lipsa acestor resurse și a infrastructurii adecvate îi forțează pe părinți să caute singuri alternative pentru supravegherea și educația copiilor după orele de curs.
Problema centrală identificată este dificultatea statului de a uniformiza mediile sociale și de a asigura un sistem egal de performanță în toate școlile. Bogdan Bucur compară modelul ideal cu cel din Japonia, unde copiii rămân în interiorul universului școlar pentru activități diverse. România suferă din cauza neinvestițiilor care afectează sistemul after-school, chiar dacă unele clădiri pot părea fizic în regulă.
În prezent, bugetul pentru educație în România rămâne sub nivelurile necesare pentru a acoperi toate serviciile de care copiii au nevoie. Deși discuțiile despre creșterea procentului de la PIB sunt frecvente în dezbaterile publice, implementarea unor astfel de schimbări necesită o strategie de finanțare pe termen lung. Această evoluție ar putea influența direct calitatea vieții și standardele culturale ale viitoarelor generații.