Sectorul fructelor din Europa se confruntă cu o scădere majoră a producției de mere și pere în acest an. Conform datelor furnizate de Asociația Mondială a Producătorilor de Mere și Pere, cele mai mari 20 de țări europene care produc mere ar putea ajunge la un volum de 9,49 de milioane de tone. Această cifră reprezintă o scădere de 15,5% față de nivelul înregistrat anul trecut și este cu 14,2% sub media ultimilor zece ani.
Tendința negativă este cauzată de o combinație de factori care afectează direct randamentul culturilor. Analiza Departamentului pentru Agricultură al SUA indică faptul că suprafața cultivată cu meri în Uniunea Europeană a scăzut constant în ultimul deceniu. Pe lângă reducerea terenurilor, producția este penalizată de accesul limitat la produse de protecție a plantelor și de creșterea ponderei producției ecologice, care oferă, prin natura sa, randamente mai mici.
Factorii climatici joacă, de asemenea, un rol critic în declinul recoltelor de fructe din regiune. Problemele cauzate de vreme, precum seceta, inundațiile sau înghețurile târzii, au afectat direct stabilitatea producției. Aceste fenomene meteorologice imprevizibile contribuie la scăderea randamentelor pe suprafețele rămase cultivate, afectând astfel întregul lanț de aprovizionare cu mere și pere la nivelul continentului european.
În ceea ce privește situația din România, statisticile confirmă un trend descendent similar cu cel european. Producția de mere în țara noastră este estimată la 430.000 de tone pentru perioada actuală. Această valoare este cu 3% mai mică în comparație cu rezultatele de anul trecut și se situează cu 12% sub media înregistrată în perioada 2023-2025, reflectând dificultățile sectorului agricol local.
Structura producției de mere la nivelul Uniunii Europene rămâne concentrată în câteva state membre principale. Pentru anul 2026, primele cinci țări care vor domina producția sunt Polonia, care deține 28% din totalul UE, urmată de Italia cu 24%, Franța cu 12%, Germania cu 11% și Spania cu 6%. Aceste națiuni rămân pilonii centrali ai furnizării de mere în cadrul pieței europene.
Evoluția acestor indicatori agricoli este strâns legată de stabilitatea climatică și de capacitatea de adaptare a fermierilor la noile reglementări. Scăderea randamentelor și a suprafețelor cultivate în Europa marchează o perioadă de tranziție dificilă pentru mulți producători, care trebuie să gestioneze simultan riscurile meteorologice și cerințele tot mai stricte privind metodele de cultivare ecologică.