Datele provizorii publicate de Institutul de Statistică indică faptul că, la 1 iulie 2026, România avea 21.557.600 de locuitori cu domiciliul în țară. Această cifră reprezintă o scădere de 0,5% față de anul precedent, ceea ce înseamnă că în doar un an de zile din statistică au dispărut 113.900 de persoane. Această diminuare este echivalentă cu populația unui oraș mare de provincie, reflectând o tendință demografică alarmantă pentru țara noastră.
Analiza indicatorilor relevă o diferență semnificativă între populația cu domiciliul în țară și populația rezidentă, care era de 19,04 milioane la 1 ianuarie 2026. Diferența de aproximativ 2,5 milioane de oameni reprezintă, în principal, diaspora care figurează doar pe hârtie, deoarece mulți cetățeni lucrează în Italia, Spania sau Germania fără a-și schimba actele. Scăderea totală este alimentată de un spor natural negativ, în 2025 fiind de minus 104.100 de persoane, cu aproape două decese la o naștere în decembrie 2025.
Raportul dintre generații indică o îmbătrânire profundă, având în vedere că România are 4,1 milioane de persoane de peste 65 de ani și doar 2,94 milioane de copii sub 15 ani. În prezent, la fiecare 100 de copii există 139 de vârstnici, un raport în progresie față de anul trecut, când acesta era de 135 la 100. Vârsta medie a populației a ajuns la 43,4 ani, iar vârsta mediană a fost de 44,5 ani, ceea ce înseamnă că jumătate dintre românii cu domiciliul în țară au depășit această vârstă.
Structura pe grupe de vârstă evidențiază un val masiv de persoane născute după Decretul 770, grupa 55-59 de ani având 1,84 milioane de oameni. Această generație, născută între 1967 și 1971, va ieși la pensie în următorii 5-10 ani, punând presiune pe sistemul de pensii exact când numărul contribuabililor scade. În contrast, copiii de 0-4 ani sunt doar 838.600 de persoane, reprezentând doar 3,9% din populație, o cifră mult mai mică decât cea a celor de 5-9 ani, care reprezintă 4,9%.
Din punct de vedere geografic, populația urbană a scăzut cu 0,9%, în timp ce cea rurală a rămas practic neschimbată, cu o scădere de doar 0,02%. Orașele pierd populație de 45 de ori mai rapid decât satele, deși mutările către localitățile din jurul marilor orașe pot influența aceste statistici. De asemenea, se observă un dezechilibru de gen la vârste avansate, unde femeile reprezintă 313.500 de persoane peste 85 de ani, față de doar 151.500 de bărbați în aceeași categorie.
Îmbătrânirea demografică aduce riscuri economice majore, deoarece o populație cu mai mulți pensionari decât muncitori poate frâna creșterea economică și poate pune presiune pe puterea de cumpărare. Dacă productivitatea nu compensează scăderea numărului de lucrători, economia riscă să crească mai lent. În același timp, presiunea asupra finanțării sănătății și a pensiilor ar putea duce la creșterea contribuțiilor sau la pensii mai puțin generoase în raport cu salariile.