Piața de carte din România traversează o perioadă de declin sever, marcată de scăderi constante ale vânzărilor și de o presiune economică tot mai mare asupra editorilor. Situația este agravată de intersecția dintre creșterea cotei de TVA aplicate cărților și restrângerea cheltuielilor, atât publice, cât și private. Această combinație de factori a limitat drastic libertatea de acțiune a editorilor români, ducând la o decapitalizare a editurilor care acum datorează sume mult mai mari către stat.
Impactul economic se resimte în întreg lanțul valoric, de la producție până la distribuție. Scăderea vânzărilor de la ediția Bookfest de la București a declanșat o reacție în lanț: librăriile se confruntă cu prognoze de vânzări de vară nesatisfăcătoare, iar planurile editoriale pentru a doua jumătate a anului sunt revizuite în jos. Acest trend descendent afectează direct veniturile autorilor, traducătorilor, ilustratorilor și ale tipografilor, punând sub semnul întrebării stabilitatea întregii industrii culturale.
Resursele Asociației Editorilor din România sunt acum epuizate, ceea ce pune în pericol desfășurarea unor evenimente culturale importante. Cele două ediții locale ale Bookfest, programate la Târgu Mureș între 24 și 27 septembrie și la Brașov în perioada 8-11 octombrie, sunt sub semnul întrebării. Această incertitudine apare deoarece aportul autorităților locale a fost suspendat, lăsând organizația fără mijloacele necesare pentru menținerea acestor târguri de carte.
Problema este în esență una de orientare a sistemului și de lipsă de investiții din partea statului în educație și cultură. Deși România ar trebui să se pregătească pentru statutul de Invitat de Onoare la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt 2028, realitatea actuală indică un risc major de eșec. Mihai Mitrică, director executiv al Asociației Editorilor din România, subliniază că viitorul nu poate fi luminos dacă nu se respectă responsabilitățile statului față de societate.
Există multiple nerespectări ale legislației în vigoare care afectează sectorul. Legea învățământului preuniversitar prevede programe precum „O carte pentru fiecare elev” sau „Vouchere culturale pentru elevi”, însă niciuna nu a funcționat. De asemenea, Legea bibliotecilor interzice desființarea bibliotecilor publice, însă din 1990 până în 2026 s-au închis aproape 9.000 de astfel de instituții, iar pragul de achiziționare anuală de 50 de cărți la mia de locuitori nu este atins.
La nivel european, datele Eurostat arată o situație critică pentru România în ceea ce privește investițiile în educație. România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană atât la capitolul cheltuieli publice cu educația, cât și la capitolul costul materialelor educaționale, acesta din urmă fiind de doar 42% din media europeană. Această lipsă de finanțare publică se reflectă în costurile suportate de familii pentru meditații și în demotivarea profesorilor.