Situația unor pensionari care primesc sume modeste, în ciuda unui stagiu de muncă îndelungat, ridică semne de întrebare privind sistemul de asigurări sociale. Un exemplu concret este cel al unei femei care, după o activitate profesională de peste 35 de ani, beneficiază de o pensie de doar 1.795 de lei. Această cifră surprinde mulți cetățeni care au contribuit constant la sistemul public de pensii pe parcursul întregii vieți.
În cazul menționat, pensionara a lucrat timp de 35 de ani, 9 luni și 26 de zile, depășind astfel stagiul complet de cotizare de 32 de ani și 3 luni. Deși a beneficiat de 5,28744 puncte de stabilitate, suma finală rămâne foarte mică. Această disparitate între durata activității și venitul lunar reflectă modul în care noua lege a pensiilor stabilește cuantumul beneficiilor pe baza unor criterii specifice de calcul.
Formula de calcul a pensiei se bazează pe trei piloni esențiali: numărul anilor de cotizare, salariul obținut în fiecare an de activitate și perioadele de muncă în condiții speciale. Prin urmare, un număr mare de ani lucrați nu asigură automat o pensie generoasă. Valoarea finală este influențată direct de veniturile încasate și de contribuțiile plătite, care determină punctajul de contributivitate acumulat de fiecare individ.
Pentru persoanele care au depășit pragul de 25 de ani de muncă, legea prevede acordarea punctelor de stabilitate sub formă de bonus. Pentru perioada de la 25 la 30 de ani se acordă câte 0,50 puncte pe an, iar între 30 și 35 de ani se acordă 0,75 puncte anual. Peste 35 de ani de muncă, bonusul este de un punct pe an. Totuși, valoarea unui punct, de 81 de lei, nu poate compensa un punctaj de contributivitate redus.
O explicație pentru pensiile mici constă în faptul că punctajul se calculează prin raportarea venitului lunar la câștigul salarial mediu utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Dacă un angajat a lucrat majoritatea timpului pe salariul minim, contribuțiile plătite sunt reduse, ceea ce duce la un punctaj de contributivitate scăzut. Lipsa perioadelor de muncă în grupe de muncă, care oferă puncte suplimentare, accentuează acest efect.
Sistemul de pensii din România funcționează pe baza unui model de tip cont individual, unde acumularea de venituri pentru vârstnici depinde de nivelul de impozitare și de contribuțiile sociale decontate de angajatori. Diferențele dintre pensii sunt cauzate de variația veniturilor și de modul în care aceste contribuții sunt raportate la media națională. Astfel, doi cetățeni cu același număr de ani de muncă pot avea venituri de pensionare complet diferite.