Există o discrepanță structurală între sursele de finanțare ale bugetului de stat și direcția politicilor energetice din România. În timp ce sectorul privat generează aproximativ 94% din contribuțiile la buget, programul de guvernare pune accentul pe restructurarea și dezvoltarea companiilor de stat. Această situație creează un paradox între o economie predominant privată și un centru de greutate al politicii energetice situat în zona controlată de stat.
Analiza sectorului energetic relevă faptul că, deși companiile de stat au o pondere redusă în economia națională, ele dețin un control strategic imens. Conform datelor OECD, întreprinderile de stat reprezentau aproximativ 8,1% din valoarea adăugată brută a economiei românești în 2021. Totuși, în sectorul energetic, acestea dețin o poziție dominantă, fiind responsabile pentru aproximativ 80% din producția de electricitate și controlând practic integral transportul energiei electrice.
Contribuția companiilor de stat la buget rămâne semnificativ mai mică decât cea a sectorului privat, fiind influențată de mai mulți factori. Pe lângă scăderea ponderei acestora într-o economie capitalistă, companiile publice generează pierderi și acumulează un volum disproporționat de restanțe fiscale. Se estimează că acestea reprezintă peste 30-40% din totalul restanțelor din economie, iar doar trei mari companii energetice de stat generează peste 90% din profitul întregului sector public.
Programul de guvernare propune o serie de măsuri de reorganizare pentru entitățile de stat, precum fuziuni, reducerea costurilor administrative și profesionalizarea managementului. Obiectivele includ și reinvestirea profiturilor în fonduri de investiții, în loc de plata dividendelor anuale către stat. Aceste acțiuni vizează și entități aflate în dificultate, precum Complexul Energetic Oltenia sau Electrocentrale Craiova, alături de investiții majore în capacități nucleare, hidro, gaze și infrastructură.
O reformă reală a pieței de energie necesită însă mai mult decât eficientizarea administrativă a companiilor publice. Este necesară o abordare a întregului ecosistem, care să includă producătorii privați, furnizorii, traderii și prosumatorii. Fără o revizuire a legislației privind managementul corporativ, a cadrelor pentru achiziții publice și a transparenței tranzacțiilor, riscul este ca reforma să rămână doar o reorganizare a organigramelor, fără a aduce beneficii concrete economiei reale.
În cadrul reglementărilor de piață, ANRE a modificat pentru perioada 2025-2026 regulamentele privind tranzacționarea, licențierea și participarea la piețe. Această dinamism legislativ subliniază importanța unui cadru stabil pentru competitivitatea prețurilor. O reformă de succes ar trebui să transforme performanța companiilor de stat în avantaje economice palpabile, precum costuri mai mici pentru industrie și o bază fiscală mai largă pentru întregul stat.