Compania Nova Power & Gas a declarat că a fost invitată să participe la semnarea memorandumului pentru importul de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA cu doar o zi înainte de eveniment. Acordul a fost semnat la Atena, pe 7 noiembrie 2025, între Nova Power & Gas, Transgaz și compania greacă Atlantic-SEE LNG Trade. Reprezentanții companiei susțin că invitația a venit de la Transgaz, Guvernul României și Ministerul Energiei, prin intermediul secretarului de stat Cristian Bușoi.
Nova Power & Gas precizează că nu a fost implicată în discuțiile de lungă durată desfășurate între statele interesate de proiectul Coridorului Vertical pentru GNL. Compania se afla deja în sala de conferințe de la Atena pe 6 noiembrie 2025, când a fost solicitată să devină parte a documentului. Această decizie ar fi fost luată pentru a asigura prezența unui operator care importă și exportă gaze, profil îndeplinit de Nova Power & Gas prin filialele sale și prin importurile de gaze din Bulgaria.
Documentul semnat la Atena avea scopul de a explora o relație comercială pentru vânzarea și cumpărarea de GNL pe termen lung, în perioada 2030-2049. Totuși, memorandumul era unul neangajant, prevedând ca termenii unui eventual contract comercial să fie negociați în decurs de trei luni. Nova Power & Gas a menționat că a primit forma memorandumului pe după-amiaza zilei de 6 noiembrie și a acceptat să semneze la cererea autorităților române.
În ceea ce privește aspectul economic, compania a susținut că prețul GNL-ului american ar fi fost semnificativ mai mic decât cel de pe piața internă pentru anii 2026 și 2027. Conform primei propuneri de la consorțiul greco-american, prețul ar fi fost de 30-35 EUR/MWh, cu toate costurile de transport incluse. Această cifră este mult sub prețurile de pe piața internă, care sunt de 65 EUR/MWh pentru anul 2026 și 58 EUR/MWh pentru anul 2027.
În perioada de 90 de zile de valabilitate a memorandumului nu s-a ajuns la niciun acord sau la un draft de contract, documentul expirând pe 5 februarie 2026. Nova Power & Gas a clarificat că cantitățile estimate în memorandum erau destinate în principal tranzitului, nu consumului intern. Importul pentru nevoile interne ale României ar fi trebuit să se realizeze doar în perioada 2036-2049, atunci când ar fi existat un deficit de producție și consum.
Proiectele de infrastructură energetică rămân un punct central pentru securitatea aprovizionării, în contextul în care România își gestionează necesarul de gaze prin diverse surse de import și producție internă. În timp ce operatorii de transport precum Transgaz coordonează fluxurile, companiile de trading caută alternative pentru a acoperi cererea de energie, fie prin contracte pe termen lung, fie prin achiziții pe piața spot.