Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a introdus noi reguli privind procedura de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, extinzând semnificativ analiza de risc fiscal. Prin Ordinul ANAF nr. 1.123/2026, autoritățile vor monitoriza nu doar statutul fiscal al companiei solicitante, ci și cel al furnizorilor care generează o parte importantă din TVA deductibilă. Această schimbare obligă mediul de business să treacă de la simpla corectitudine a documentelor la o verificare integrată a întregului ecosistem de date raportate.
Noua abordare vizează în principal coerența informațiilor dintre decontul D300 și datele disponibile în sistemele electronice de raportare, precum RO e-Factura și RO e-Case de marcat. Autoritățile vor identifica diferențele dintre aceste platforme, precum și situațiile în care sumele solicitate la rambursare cresc semnificativ față de perioadele anterioare sau când sunt efectuate regularizări importante. Diferențele identificate nu indică automat o eroare, însă ele devin o vulnerabilitate dacă nu sunt documentate și explicate prin reconciliere fiscală rapidă.
În cazul unor rambursări substanțiale, companiile trebuie să poată demonstra parcursul întregii tranzacții economice, de la înregistrarea contabilă până la reflectarea în raportările fiscale. O creștere a sumei solicitate poate fi justificată prin investiții în echipamente, extinderea capacității de producție, achiziții majore sau sezonalitate, dar trebuie susținută de date concrete. Managementul fiscal trebuie să identifice tranzacțiile principale care au contribuit la formarea soldului și să explice orice variație față de deconturile precedente.
Departamentele financiare sunt sfătuite să transforme reconcilierea fiscală într-un proces structurat, care să includă compararea decontului D300 cu jurnalele de TVA și evidențele contabile. Este esențial ca companiile să evalueze furnizorii relevanți și să implementeze soluții care să permită urmărirea tranzacției de la documentul justificativ până la raportarea finală. Această pregătire documentată nu garantează absența unei inspecții fiscale, dar ajută la identificarea timpurie a neconcordanțelor care ar putea declanșa controale suplimentare.
Dincolo de aspectele pur fiscale, noile proceduri transformă rambursarea TVA într-o problemă de gestionare a cash-flow-ului. Verificările suplimentare pot influența direct momentul în care companiile recuperează lichiditățile, aspect critic pentru entitățile aflate în perioade de investiții sau cu marje de profit reduse. Pentru a evita întârzierile, responsabilitatea pregătirii datelor trebuie să fie partajată între echipele de contabilitate, departamentele financiare, fiscale, de achiziții și cele de IT.
În contextul digitalizării accelerate, conformarea fiscală nu mai înseamnă doar depunerea declarațiilor la termen, ci asigurarea coerenței între sistemele operaționale și cele fiscale. Companiile trebuie să fie capabile să susțină, într-o manieră documentată, evoluția poziției lor de TVA și validitatea tranzacțiilor efectuate. Reconcilierea periodică a datelor devine astfel un element esențial al controlului intern, oferind o imagine unitară și verificabilă a activității economice în fața autorităților.