Administrația Fiscală (ANAF) va schimba abordarea controalelor fiscale în anul 2026, trecând de la verificarea documentelor individuale la analiza coerenței întregii activități economice. Digitalizarea proceselor permite autorității să utilizeze un volum masiv de date pentru a compara informațiile din declarații, deconturi de TVA și sistemul RO e-Factura. Scopul principal este identificarea eventualelor neconcordanțe dintre fluxurile de raportare ale contribuabililor.
Evoluția tehnologică mută accentul de la aspectele de formă, precum existența contractelor sau a facturilor, către verificarea realității economice din spatele declarațiilor. Avocatul Călin Stan explică faptul că riscul fiscal nu mai este generat doar de erori de calcul sau lipsa documentației, ci și de lipsa reconcilierii între diferite sisteme de raportare. O companie poate deține documentele necesare, însă trebuie să demonstreze că informațiile sunt coerente în toate platformele relevante.
Serviciile furnizate între companii afiliate reprezintă o zonă critică de analiză pentru inspectorii fiscali. În cazul serviciilor de management, IT sau consultanță oferite de o societate din grup către una din România, simpla existență a unui contract nu este suficientă. Autoritatea va verifica dacă serviciile au fost efectiv prestate și dacă au adus un beneficiu economic real societății care le-a achiziționat, evaluând substanța operațiunii.
Tranzacțiile dintre persoane afiliate vor fi monitorizate riguros prin prisma regulilor privind prețurile de transfer. În cazul împrumuturilor intragrup, se vor analiza condițiile financiare și dobânzile aplicate, în timp ce tranzacțiile comerciale vor fi comparate cu cele realizate între operatori independenți. Călin Stan subliniază importanța analizei de congruență între prețul de piață aplicat și realitatea economică a tranzacției efectuate de companii.
Justificarea economică a cheltuielilor, precum cele pentru publicitate sau închirieri auto, devine un punct central în controale. Documentele trebuie să explice scopul economic al operațiunii, deoarece o factură nu garantează automat deductibilitatea fiscală dacă nu există substanță economică. Companiile vor trebui să demonstreze legătura directă dintre cheltuiala efectuată și activitatea lor economică, asigurând alinierea între datele contabile și cele operaționale.
Această schimbare de paradigmă impune companiilor să își gestioneze datele într-un mod integrat pentru a evita erorile de raportare. Digitalizarea permite ANAF să realizeze o selecție mai precisă a contribuabililor pentru verificări, bazându-se pe analiza de risc generată de datele din RO e-Factura. Capacitatea de a explica rapid diferențele dintre sisteme va deveni un factor decisiv în gestionarea controlului fiscal modern.