România dispune de mecanisme de import de gaze naturale prin interconectările cu Ungaria și Bulgaria pentru a asigura necesarul de consum. Ministerul Energiei a indicat că aprovizionarea poate fi realizată prin interconectarea Szeged–Arad și prin punctele Kardam–Negru Vodă și Giurgiu–Ruse. La data de 15 septembrie 2026, depozitele subterane de gaze naturale ale țării erau umplute în proporție de 76,66%, conform datelor AGSI citate de instituție.
Ministerul Energiei subliniază că activitatea de import de gaze naturale nu este gestionată direct de minister, ci de către societățile comerciale active pe piață. Conform Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, furnizorii au obligația de a asigura continuitatea aprovizionării clienților, având în același timp libertatea de a-și dezvolta propria strategie comercială. Fiecare furnizor poate decide singur politicile de achiziție pentru a îndeplini acest serviciu public.
Sistemul de înmagazinare al României include șase depozite subterane, având o capacitate activă totală de 33,863 TWh pe ciclu de înmagazinare. Capacitatea de injecție este de 267,750 GWh/zi, în timp ce capacitatea de extracție este de 341,44 GWh/zi. Pe piața de înmagazinare activează doi operatori: Depogaz Ploiești, care deține 90,54% din capacitate totală prin cele cinci depozite operate, și Depomureș, care gestionează depozitul de la Târgu Mureș.
Regulamentul (UE) 2017/1938 impune statelor membre să constituie stocuri de minimum 90% din capacitatea de înmagazinare în perioada dintre 1 octombrie și 1 decembrie. Totuși, cadrul european prevede anumite flexibilități în situații dificile, permițând o abatere de până la 10 puncte procentuale. În condiții tehnice specifice sau de piață nefavorabile, Comisia Europeană poate permite și alte abateri suplimentare de câte cinci puncte procentuale, fără a compromite securitatea aprovizionării.
Pentru gestionarea situațiilor de urgență, România utilizează două mecanisme principale: Planul de acțiuni preventive (HG nr. 236/2025) și Planul de urgență pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale (HG nr. 847/2023). Aceste documente definesc măsurile necesare pentru limitarea efectelor eventualelor perturbări și stabilesc responsabilitățile în stările de alertă timpurie, alertă sau urgență. Scopul principal este protejarea clienților, în special a celor protejați, în cazul în care alimentarea pieței interne este afectată.
Securitatea energetică a României depinde de un mix între producția internă, stocurile din depozitele subterane și importurile prin interconectoarele regionale. Monitorizarea constantă a nivelurilor de înmagazinare și respectarea reglementărilor europene sunt elemente cheie pentru menținerea stabilității pieței de gaze. Această strategie de aprovizionare este susținută de infrastructura de transport existentă și de capacitatea operatorilor de stocare de a gestiona fluxurile de gaz.