Peste 3.000 de locuri de consum de energie electrică, care aparțin unor clienți non-casnici, au rămas fără un furnizor concurențial de la începutul lunii noiembrie. Această situație vizează atât companii comerciale, cât și instituții publice, printre care se numără și diverse primării. Conform reglementărilor în vigoare, niciun consumator din România nu poate rămâne fără alimentare, motiv pentru care acești clienți sunt transferați automat către furnizorul de ultimă instanță desemnat de ANRE.
Transferul în regim de ultimă instanță implică o schimbare a furnizorului în funcție de luna curentă. În luna septembrie, furnizorul de ultimă instanță a fost Electrica Furnizare, în luna octombrie acesta a fost PPC, iar pentru luna noiembrie este desemnat E.On Energie România. Volumul de energie estimat care urmează să fie preluat în acest regim de ultimă instanță este de aproximativ 100 GWh pe an, deși durata perioadei de alimentare în aceste condiții rămâne necunoscută.
Locurile de consum preluat provin în principal de la clienți care beneficiau anterior de furnizori cu prețuri mai mici. Există două scenarii principale pentru această situație: fie contractele vechi au expirat fără ca furnizorii să ofere noi oferte convenabile, fie clienții au refuzat noile propuneri deoarece prețurile actuale din piață sunt mai mari decât cele din contractele anterioare. Reprezentanții unor furnizori au declarat că aceștia se asigură că clienții primesc noile oferte înainte de expirarea contractelor.
O altă posibilitate este ca instituțiile publice să nu fi finalizat procedurile de recontractare înainte de expirarea contractelor în vigoare. Acest lucru poate fi cauzat de procedurile de licitație specifice autorităților sau de faptul că noile prețuri de piață depășesc bugetele estimate anterior. În acest caz, instituțiile aleg să nu încheie contracte noi imediat, ajungând astfel în regimul de ultimă instanță, ceea ce generează costuri suplimentare pentru bugetul public.
Alimentarea în regim de ultimă instanță este costisitoare deoarece prețul aplicat este, prin principiu, cel mai mare pe care îl poate plăti un client. Tariful este calculat după finalizarea lunii, bazându-se pe prețul mediu din piața pentru ziua următoare (PZU), la care se adaugă marja furnizorului, tarifele de rețea și taxele. Estimările indică faptul că prețul mediu lunar va depăși probabil 1.100 de lei/MWh, fiind semnificativ mai mare decât ofertele comerciale.
În cadrul pieței de energie din România, furnizorii de ultimă instanță sunt integrați în cadrul de reglementare pentru a asigura continuitatea serviciului. Această procedură intervine atunci când mecanismele de concurență nu reușesc să stabilizeze un contract între consumator și un furnizor comercial. Schimbările de furnizor prin regimul de ultimă instanță sunt dictate de deciziile ANRE, care desemnează periodic entitatea responsabilă de furnizarea energiei pentru clienții fără contracte active.