România deține resurse energetice competitive, precum hidrocentrale, reactoare nucleare și gaze naturale, care permit producția de electricitate la costuri reduse. Totuși, acest avantaj economic nu ajunge automat în prețul final plătit de cetățeni. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), explică faptul că mecanismul de formare a prețului pe piața angro anulează beneficiile surselor ieftine pentru consumatori.
Problema principală derivă din utilizarea mecanismului de preț marginal uniform, cunoscut sub numele de „merit order”. În acest sistem, prețul pentru întreaga cantitate de energie tranzacționată este stabilit de ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii. Dacă pentru a satisface consumul este necesară o centrală pe gaze, prețul de decontare va fi cel al acestei unități scumpe, chiar dacă restul energiei a fost produsă mult mai ieftin.
Un exemplu concret arată că, pentru un consum de 100 MWh, dacă parcurile fotovoltaice oferă 40 MWh la 60 de euro și hidrocentralele 40 MWh la 115 euro, dar o centrală pe gaze este necesară pentru restul de 20 MWh la 180 de euro, prețul va fi de 180 de euro/MWh pentru toată energia. Astfel, sursele ieftine sunt remunerate la prețul celei mai scumpe oferte, generând o discrepanță între costul real de producție și valoarea de vânzare.
Dumitru Chisăliță subliniază că reorganizarea sistemului energetic de la începutul anilor 2000 a agravat situația prin fragmentarea producătorilor. Separarea activităților din cadrul fostului CONEL în companii independente a dus la gestionarea resurselor ca entități comerciale separate, nu ca pe un portofoliu integrat. Această structură a împiedicat optimizarea costurilor prin utilizarea unui mix energetic echilibrat, transformând concurența într-o fragmentare a capacităților de producție naționale.
Impactul asupra facturilor depinde de modul în care furnizorii achiziționează energia și de structura costurilor de transport și distribuție. Deși prețul marginal ridicat poate crește veniturile producătorilor, acesta se reflectă în facturi prin costurile de achiziție ale furnizorilor. Dumitru Chisăliță avertizează că, în prezent, avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor.
Sistemul energetic național depinde de un mix diversificat, însă capacitatea de producție hidro este influențată de nivelul lacurilor de acumulare. În perioadele de secetă, gradul de umplere al acestor lacuri poate scădea semnificativ, afectând disponibilitatea energiei hidroelectrice. Această vulnerabilitate subliniază importanța unei gestionări coordonate a tuturor surselor, de la nucleare și gaze, până la cele regenerabile, pentru a menține stabilitatea prețurilor.