România a apelat la importuri rapide de energie electrică prin interconectările pieței unice pentru a susține consumul național. Această măsură a fost necesară după ce producția internă a scăzut semnificativ din cauza secetei din bazinul Dunării. Fenomenul climatic a afectat direct volumul de energie generat de hidrocentrale și a forțat oprirea reactoarelor nucleare de la Cernavodă, declanșând astfel starea de alertă energetică care a intrat în vigoare pe 1 august.
Conform informațiilor furnizate de Transelectrica, schimburile comerciale de energie se realizează în limitele capacităților transfrontaliere disponibile tehnic. Aceste capacități sunt alocate participanților prin mecanisme de piață, fie în mod explicit, fie implicit, în funcție de graniță și de orizontul de timp. În cazul alocărilor explicite, capacitatea de transport este câștigată prin licitație, iar energia este achiziționată ulterior pe piețe, un proces utilizat de regulă pentru tranzacțiile pe termen lung, precum cele anuale sau lunare.
Pentru România, granițele cu Ungaria și Bulgaria sunt integrate în procesul de cuplare a piețelor pentru ziua următoare și pentru piața intrazilnică. Această alocare implicită reprezintă aproximativ 70-75% din totalul schimburilor comerciale de import la nivelul țării în perioada august-septembrie 2026. Surplusul de energie provine din întreaga piață europeană cuplată și este direcționat către zona deficitară, utilizând un algoritm care urmărește maximizarea bunăstării sociale.
Datele analizate de Dumitru Chisăliță de pe platforma ENTSO-E arată fluxurile de energie pentru perioada 26 august–24 septembrie 2026. În acest interval, Bulgaria a trimis către România 624 GWh, Ungaria a furnizat 187 GWh, iar Serbia a trimis 17,3 GWh. În același timp, România a exportat energie către Bulgaria (68,6 GWh), Ungaria (71,2 GWh) și Serbia (166 GWh). Importurile prin aceste țări nu indică neapărat faptul că energia a fost produsă în acele state.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a explicat că România cumpără energie printr-o piață europeană comună. Când sistemul detectează nevoia de energie, acesta găsește oferte disponibile și stabilește prin ce puncte de frontieră poate intra electricitatea în țară. Astfel, diferența dintre fluxurile de import și export reprezintă cantitatea netă de energie care a rămas în România, provenind din țări vecine, fără a se putea confirma întotdeauna originea exactă a producției.
Evoluția sectorului energetic național este strâns legată de proiectele de infrastructură majore planificate pentru viitor. Printre prioritățile de dezvoltare se numără finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, precum și investițiile în unitățile de la Mintia și Iernut. De asemenea, planurile includ dezvoltarea primului parc eolian offshore în Marea Neagră și implementarea unor sisteme de stocare prin baterii pentru a asigura stabilitatea rețelei.