Anul 2010 a reprezentat o perioadă de criză economică profundă pentru România, forțând Guvernul Boc să implementeze un pachet dur de măsuri de austeritate. Aceste decizii au fost luate pentru a reduce deficitul bugetar și pentru a menține stabilitatea financiară în cadrul programului de asistență convenit cu FMI și UE. Impactul acestor schimbări economice a dus la scăderea consumului și la manifestări de protest din partea populației.
Executivul a decis în mai 2010 o reducere de 25% a salariilor din sectorul bugetar, măsură care a vizat și companiile cu capital majoritar de stat, precum CEC și Eximbank. Inițial, planul de ajustare fiscală prevedea și o diminuare a pensiilor cu 15%, însă Curtea Constituțională a respins această propunere, considerând-o neconstituțională. Din acest motiv, Guvernul a fost nevoit să caute alte soluții pentru a acoperi necesarul de venituri la buget.
Ca alternativă legală, Guvernul a optat pentru majorarea cotei de TVA de la 19% la 24%, aplicată începând cu data de 1 iulie 2010. Premierul Emil Boc a justificat această decizie prin faptul că nu mai exista o altă alternativă imediată după blocarea reducerii pensiilor de către Curtea Constituțională. Această creștere a taxei a fost luată în considerare și în cazul în care cota unică de impozitare a fost păstrată la nivelul de 16%.
Implementarea acestor măsuri a declanșat o mobilizare sindicală de amploare, cu proteste organizate de profesori, polițiști, medici și funcționari. În luna mai 2010, aproximativ 30.000 de persoane s-au adunat în Piața Victoriei pentru a cere demisia Guvernului. Manifestările au avut loc și în Valea Jiului, în localitățile Lupeni și Petroșani, unde pensionarii, minerii și studenții au protestat împotriva deciziilor luate de Executiv și de președinte.
Conflictul social a generat și o tensiune politică majoră, culminând cu o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Boc în iunie 2010. Deși Parlamentul a dezbătut această moțiune în contextul asumării răspunderii pentru legile de austeritate, aceasta nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată. Astfel, Guvernul a rămas în funcție, iar pachetul legislativ privind reducerea salariilor a fost aplicat conform planului stabilit de autorități.
Efectele crizei financiare globale asupra economiei românești au fost vizibile încă din 2009, când PIB-ul real a scăzut cu 7,1%. În acea perioadă, deficitul bugetar ajunsese la 7,3% din PIB, ceea ce a impus necesitatea unor ajustări fiscale drastice. Aceste măsuri de reducere a cheltuielilor publice și de creștere a taxelor au fost esențiale pentru evitarea unei eventuale incapacități de plată a țării.