Pe piața din România, etichetele produselor de panificație folosesc din ce în ce mai des termenul de „maia”, însă acest lucru nu este întotdeauna justificat tehnic. Multe produse ambalate afișează mesaje de marketing precum „maia cât cuprinde”, o formulare care este considerată un nonsens de către experți. Această practică este posibilă deoarece nu există nicio lege specifică ce să protejeze consumatorul împotriva publicității mincinoase în sectorul pâinii.
Fenomenul a luat amplu odată cu trendul de produse percepute ca fiind sănătoase, apărut în timpul pandemiei. Companiile folosesc cuvântul „maia” pe logo-uri și ambalaje pentru a justifica prețuri premium, profitând de faptul că publicul larg nu cunoaște detaliile tehnice ale acestui ingredient. În realitate, ceea ce este vândut ca maia poate fi, în multe cazuri, doar o aromă sau o făină fermentată, fără a avea puterea de a dospi aluatul.
Lara Schütz, maestră în arta brutăriei și somelier de pâine, explică faptul că există o distincție majoră între maiaua sălbatică, folosită în brutăriile artizanale, și maiaua industrială. În timp ce prima este o cultură vie de drojdii naturale care oferă personalitate produsului, a doua este o cultură stabilizată pentru a asigura constanța producției de masă. Există și variante precum maiaua inactivată, care funcționează doar ca aromă, dar nu contribuie la creșterea pâinii.
În alte țări europene, precum Austria, legislația impune reguli stricte de etichetare pentru a evita confuzia. Diferența dintre pâinea făcută cu maia sălbatică și cea cu maia industrială este clar exprimată pe ambalaj prin termeni specifici. În Franța, un decret din 1993 reglementează utilizarea termenului „pain au levain”, limitând cantitatea de drojdie de panificație permisă, pentru a păstra autenticitatea procesului de dospire.
În România, propuneri legislative recente au încercat să reglementeze denumirea de „pâine”, dar acestea au fost criticate pentru lipsa de nuanță. O propunere a partidului AUR, susținută de câțiva deputați PNL, viza interzicerea numelui de „pâine” pentru produsele care conțin ingrediente precum zahărul sau grăsimile. Această inițiativă a primit aviz negativ de la Senat și de la Guvernul României, fiind considerată neadecvată pentru a rezolva problema etichetării înșelătoare.
Situația etichetării alimentare rămâne o provocare majoră pentru transparența pieței de consum. Deși există reglementări generale, sectorul panificației pare să funcționeze într-un vid legislativ privind terminologia specifică a fermentațiilor. Consumatorii sunt sfătuiți să fie atenți la detalii, deoarece utilizarea termenului de maia devine un motor de vânzări care nu reflectă întotdeauna calitatea reală a procesului de producție.