Lipsa produselor agricole românești în marile lanțuri de supermarketuri este rezultatul unei probleme complexe care implică retaileri, fermieri și consumatori. Alexander Degisnski, fermier în județul Timiș și președinte al Clubului Fermierilor Români, explică faptul că interesul economic al magazinelor primează întotdeauna. Retailerii preferă să utilizeze huburi logistice pentru a asigura necesarul de produse, însă infrastructura de depozitare locală este insuficientă sau inexistentă în prezent.
Fermierii sunt criticați pentru un comportament individualist care împiedică livrarea volumelor și diversității necesare marilor lanțuri. Alexander Degisnski subliniază că un singur fermier nu poate asigura toate sortimentele cerute fără a face parte dintr-o cooperativă. Asocierea ar reduce costurile cu personalul, contabilitatea, partea juridică și transportul, permițând utilizarea unor resurse comune precum halele de refrigerare sau liniile de ambalare, în loc ca fiecare producător să poarte singur aceste cheltuieli.
Poziția dominantă a marilor retaileri pune presiune pe producătorii locali prin impunerea unor prețuri de achiziție cât mai mici. Alexander Degisnski menționează că magazinele folosesc puterea de negociere pentru a impune condiții stricte, oferind producătorilor posibilitatea de a rămâne în sistem sau de a fi înlocuiți. Această dinamică de piață face ca, în ciuda sloganurilor despre susținerea produselor locale, interesele financiare ale magazinelor să rămână motorul principal al deciziilor de achiziție.
Consumatorii joacă, de asemenea, un rol crucial prin alegerea de a cumpăra de la supermarket pentru comoditate, în detrimentul piețelor locale. Alexander Degisnski afirmă că, deși mulți susțin teoretic fermierii români, în practică oamenii preferă standardizarea oferită de marile magazine. Această obișnuință creează o zonă de confort care limitează evoluția altor tipuri de magazine și forțează retailerii să se concentreze pe ceea ce cere publicul pentru a maximiza profitul.
Problema finanțării este abordată prin criticarea modului în care fondurile au fost distribuite în trecut, mai degrabă decât prin lipsa banilor. Alexander Degisnski menționează programul „Tineri Fermieri” ca un exemplu de investiție cu succes scăzut, unde sute de milioane de euro au fost alocate fără rezultate durabile. De asemenea, multe cooperative create pentru a accesa facilități fiscale au funcționat doar pe hârtie, devenind simpli intermediari fără a aduce o valoare adăugată reală.
În sectorul agricol, gestionarea eficientă a resurselor și trecerea de la modelul individualist la cel cooperativ sunt esențiale pentru supraviețuire. În România, sectorul agricol depinde de o structură de distribuție care să poată conecta producția locală cu cererea masivă din retail. Fără o masă critică de producători asociați și o schimbare în comportamentul de cumpărare al populației, oferta de produse românești va rămâne limitată în rafturile supermarketurilor.