O nouă cultură exotică a fost introdusă cu succes în agricultura din România, fiind cultivată în prezent în județul Buzău. Vorbim despre kiwano, cunoscut și sub denumirea de castravete african cu coarne, un fruct care a fost aclimatizat la condițiile climatice locale. Această plantă oferă oportunități economice noi pentru agricultori, având un potențial de profitabilitate ridicat datorită caracteristicilor sale de creștere și de comercializare pe piață.
Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău au observat că acest fruct este extrem de ușor de întreținut. Kiwano este o cultură rezistentă la dăunători și necesită un consum redus de apă pentru a se dezvolta corect. Ion Gherase, cercetător, subliniază faptul că planta nu are pretenții foarte mari la nivelul solului, ceea ce facilitează procesul de cultivare. În plus, recolta poate fi obținută într-un interval de șase luni.
Din punct de vedere comercial, un fruct de kiwano se poate vinde cu un preț minim de zece lei pe bucată. Un avantaj major pentru consumatori și comercianți este durata de păstrare a fructului, care poate ajunge până la jumătate de an. Bianca Kivu, cercetător, precizează că rezistența de câteva luni este posibilă dacă fructele sunt culese în stadiul de pârgă și dacă nu prezintă vătămări la momentul recoltării. Acest lucru permite stocarea fără a fi necesară utilizarea frigiderului.
Gustul și textura fructului sunt descrise de specialiștii din Buzău ca fiind deosebite și foarte plăcute. La exterior, kiwano prezintă o culoare galben-portocaliu și este acoperit de țepi, în timp ce interiorul are o textură gelatinoasă de culoare verde. Cercetătorii compară gustul acestuia cu o combinație între banană și kiwi, având note de citrice. Este considerat un fruct extrem de suculent și răcoritor, fiind și o sursă nutritivă de vitamina C și compuși care întăresc imunitatea.
Introducerea acestor culturi exotice în România face parte dintr-un trend de diversificare a agriculturii naționale. În ultimii ani, pe lângă kiwano, au fost aclimatizate și alte fructe precum papaya, smochine, kiwi sau banane. Această evoluție indică o adaptare a fermierilor la noi oportunități de piață, căutând plante care să ofere randamente financiare mai bune prin utilizarea unor resurse de apă și de sol mai limitate.
În contextul diversificării culturilor, România vede o prezență tot mai mare a fructelor care pot fi adaptate la condițiile locale. Această tendință de aclimatizare a plantelor exotice urmărește atât creșterea profitabilității în sectorul agricol, cât și oferirea de produse noi consumatorilor. Succesul culturii de kiwano în Buzău demonstrează că plantele din zonele tropicale pot fi integrate în sistemul de producție național.