În seara zilei de sâmbătă, 3 octombrie, sistemul energetic național a înregistrat un volum de importuri de energie electrică mai mare decât producția internă totală. Datele furnizate de Transelectrica arată că importul instantaneu a ajuns la aproape 3.400 MW, în condițiile în care producția națională livrată în rețele era de doar 2.900 MW. Această situație, considerată rară, a pus presiune pe liniile de interconexiune, importul apropiindu-se de limita maximă de 4.000 MW.
Scăderea producției interne a fost influențată de factori meteorologici și de lipsa unor resurse strategice. Hidrocentralele produceau la un nivel de sub 1.000 MW, din cauza secetei și a debitului mic al Dunării, în timp ce resursele eoliene erau aproape inexistente în acel interval. De asemenea, producția de energie provenită din cărbune a fost sub pragul de 1.000 MW, iar centrala de la Cernavodă a rămas oprită, lăsând sistemul văduv de un aport major de energie.
Analizele indică faptul că prețurile din piață nu au fost motivul principal pentru preferarea importurilor în detrimentul producției interne. În intervalul respectiv, prețul în piața pentru zilele următoare (PZU) era de peste 1.900 de lei/MWh, un nivel suficient de ridicat pentru ca centralele pe gaz sau pe cărbune să producă și să vindeze energie. Prețurile de peste 1.000 de lei/MWh sunt observate în mod regulat în fiecare seară.
În ceea ce privește funcționarea centralelor, cele pe gaze operau la o putere de aproximativ 1.250 MW, în timp ce cele pe cărbune furnizau nici 600 MW. Se menționează că mai multe grupuri pe gaze erau oprite, iar cele pe cărbune ar putea avea dificultăți din cauza lipsei de combustibil, deși în acea zi nu au fost raportate avarii. Capacitatea de stocare rămâne redusă, ceea ce limitează absorbția energiei fotovoltaice din timpul zilei.
Sistemul energetic național se confruntă cu provocări la vârful de consum de seară, în perioadele când nu există vânt. Lipsa resurselor hidro și a energiei nucleare, combinată cu o capacitate de stocare limitată pentru a absorbi surplusul fotovoltaic, aduce sistemul spre limite de siguranță. Această vulnerabilitate este accentuată de contextul sezonier, pe măsură ce se apropie perioada de iarnă.
Evoluția acestor indicatori de import și producție este monitorizată constant de operatorul de sistem pentru a asigura stabilitatea rețelei. În România, gestionarea echilibrului între producția internă, care depinde de resursele regenerabile și de centralele termice, și importurile de pe liniile de interconexiune, reprezintă un element critic pentru securitatea energetică, în special în perioadele de consum ridicat sau de scădere a debitului fluviilor.