Cercetarea și inovarea continuă reprezintă elemente esențiale pentru ca companiile să rămână competitive pe piață și să aibă un impact real în societate. Mihaela Frăsineanu, Consilier de Stat în cadrul Cancelariei Primului Ministru, a subliniat aceste aspecte în cadrul conferinței „CSR și Sustenabilitate”. Aceasta a menționat că pentru a obține rezultate concrete, atât în afaceri, cât și în comunitățile în care activează, este imperativă existența unor resurse financiare adecvate pentru aceste activități.
Mihaela Frăsineanu a analizat evoluția Directivei privind Raportarea Corporativă în materie de Sustenabilitate (CSRD) de la lansare până în prezent. Conform declarațiilor sale, situația actuală este mult mai favorabilă comparativ cu începutul directivei, deoarece obligațiile de raportare non-financiară ale companiilor au devenit mult mai simple. Această simplificare este văzută ca o oportunitate de business necesară, după o perioadă în care procesul de raportare a fost extrem de dificil atât pentru firme, cât și pentru statul român.
În cadrul intervenției, s-a subliniat necesitatea de a trece dincolo de simpla activitate de raportare. Mihaela Frăsineanu a explicat faptul că informațiile furnizate trebuie să fie transcrierea unor fapte reale, care se reflectă în sume financiare prin investiții în energie verde, apă curată sau canalizare. De asemenea, investițiile în educarea forței de muncă și proiectele sociale, culturale sau de mediu trebuie evaluate prin calculul beneficiilor pe care le aduc tranziția către un model de business mult mai sustenabil.
Un punct important ridicat de Consilierul de Stat a fost sentimentul de nedreptate resimțit uneori de companii, care se întrebau de ce trebuie să raporteze și să investească exclusiv ele în sustenabilitate. Mihaela Frăsineanu a precizat că firmele nu sunt singure în acest proces. Ea a susținut că instituțiile de stat trebuie să urmeze același model, deoarece aderarea la OCDE implică o eficientizare a administrației publice și obligații de raportare privind performanța instituțiilor centrale și locale.
Raportarea non-financiară face parte dintr-un cadru de reglementări europene care vizează transparența impactului asupra mediului și societății. Implementarea directivei CSRD impune companiilor mari și mijlocii să furnizeze detalii despre modul în care activitățile lor influențează factori precum schimbările climatice sau drepturile omului. Acest proces de transformare obligă organizațiile să integreze criteriile de sustenabilitate direct în strategiile lor de management și în analiza riscurilor financiare.
Mihaela Frăsineanu a concluzionat că procesul de sustenabilitate trebuie să devină un instrument de performanță reală. Prin îmbunătățirea modului de operare și prin adoptarea unor practici mai responsabile, companiile pot obține avantaje competitive pe termen lung. Această abordare necesită o colaborare strânsă între sectorul privat și cel public, asigurând un mediu economic mai echilibrat și mai transparent pentru toți actorii implicați.