Schimbările climatice vor impune Dunării perioade de secetă prelungite și episoade de debite extreme până la sfârșitul acestui secol. Aceste fluctuații de nivel vor afecta direct agricultura, navigația, alimentarea cu apă și ecosistemele din întreaga regiune. Raportul „Starea climei 2026” avertizează că gestionarea acestor riscuri depinde critic de capacitatea de a reconecta fluviul cu luncile sale naturale.
Cercetătorii Mihai Adamescu și Vlad Amihăesei subliniază că refacerea legăturii dintre Dunăre și zonele umede poate reduce impactul viiturilor și al secetelor. Această proces de restaurare implică deschiderea unor diguri, decolmatarea canalelor sau modificarea modului de administrare a amenajărilor existente. Intervențiile necesită însă acorduri clare privind utilizarea terenurilor, stabilirea unor compensații financiare și asigurarea unor bugete pentru întreținerea pe termen lung.
Analiza hidrologică arată o evoluție alarmantă pentru zona Brăila, comparând datele istorice cu simulările pentru perioada 2070–2099. Într-un scenariu cu emisii ridicate, numărul zilelor cu debit sub 3.000 de m³ pe secundă ar putea crește de la 18 la 47 pe an. În același timp, zilele cu debite extreme, de peste 15.000 de m³ pe secundă, ar putea trece de la o singură unitate la zece pe an.
Impactul asupra ecosistemelor este major, deoarece schimbarea perioadei de maxim debit poate afecta reproducerea speciilor precum știuca sau crapul. În prezent, conectivitatea hidrologică a luncilor din bazinul Dunării este drastic redusă, de la aproximativ 41.605 km² în 1999 la doar 7.845 km². Această pierdere de circa 81% a suprafeței istorice afectează capacitatea naturală a luncilor de a prelua apele viiturilor și de a susține biodiversitatea.
Din punct de vedere economic, un program coordonat de restaurare la nivelul întregului bazin ar putea aduce beneficii nete de 47,3 miliarde de euro până în 2075. Această sumă include valoarea serviciilor oferite de ecosisteme și pagubele evitate, nu reprezintă venituri directe pentru bugetele publice. Autorii precizează că astfel de sume exprimă valoarea economică pentru societate, comparativ cu un scenariu de intervenții limitate.
Dependența de debitul Dunării a fost demonstrată și prin evenimentele din vara anului 2026, când scăderea nivelului a forțat oprirea reactoarelor de la Cernavodă. Centrala furnizează aproximativ o cincime din electricitatea României, iar menținerea unităților în stare oprită a fost necesară pentru siguranță. Gestionarea resurselor de apă rămâne o provocare majoră pentru securitatea energetică și stabilitatea economică a regiunii.