Programul de guvernare depus la Parlament de către premierul desemnat Luca Niculescu, în seara zilei de 15 octombrie 2026, introduce un mecanism de taxare la ieșire. Această măsură vizează asigurarea impozitării câștigurilor de valoare generate pe teritoriul României înainte de momentul transferului activelor, al schimbării rezidenței fiscale sau al mutării activității economice în alte jurisdicții. Propunerea urmărește ca statul să nu piardă dreptul de a impozita profiturile acumulate local.
Implementarea acestui mecanism ar putea permite României să colecteze impozite pe anumite câștiguri acumulate atunci când o companie decide să își mute activitatea sau activele în afara țării. În prezent, documentul nu stabilește o cotă de impozitare specifică, nici nu precizează categoriile de companii care vor fi vizate direct de această regulă. De asemenea, nu este menționată o dată exactă pentru intrarea în vigoare a acestui sistem de taxare.
În cazul în care un activ este cumpărat cu 10 milioane de euro și valoarea sa crește până la 30 de milioane de euro, diferența de 20 de milioane de euro ar putea fi luată în calcul. Această sumă de 20 de milioane de euro reprezintă câștigul de valoare, nu impozitul propriu-zis care urmează a fi plătit. Calculul final al impozitului va depinde de regulile fiscale aplicabile și de modul de calcul care va fi prevăzut prin legislația de aplicare.
Impozitarea la ieșire nu va fi aplicată automat tuturor transferurilor de active din țară, deoarece natura operațiunii este decisivă. Statul va interveni doar dacă se încadrează în condițiile în care România pierde dreptul de a impozita câștigul respectiv. Conform prevederilor, anumite companii ar putea beneficia de posibilitatea de a achita impozitul în rate, pe o perioate de până la cinci ani, însă această facilitate depinde strict de condițiile legale stabilite.
Regulile privind acest tip de taxare sunt reglementate la nivel european prin Directiva 2016/1164, cunoscută sub numele de Directiva anti-evaziune fiscală (ATAD). Această directivă prevede deja reguli aplicabile în statele membre încă din anul 2020, iar legislația fiscală românească include deja anumite dispoziții în acest sens. Includerea măsurii în programul de guvernare nu reprezintă, prin urmare, apariția unei taxe complet noi, ci o integrare a unor mecanisme deja existente în cadrul Uniunii Europene.
Deși propunerea este inclusă în documentul de guvernare, impactul real asupra mediului de afaceri va rămâne determinat de viitoarele norme de aplicare. Până la publicarea acestor clarificări legislative, nu se poate confirma că toate companiile care își mută activele vor plăti automat o taxă nouă. Detaliile despre modificările de substanță fiscală vor fi stabilite de către legiuitor prin regulile de implementare care urmează să fie adoptate.