Prețurile ridicate pentru energia electrică plătită de cetățenii din România sunt rezultatul unor decizii de reorganizare a sistemului energetic luate încă din anul 2000. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, explică faptul că, deși țara dispune de resurse cu costuri reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, aceste avantaje nu se reflectă în facturile consumatorilor finali. Problema provine din structura pieței și din modul în care au fost organizate companiile de producție.
Procesul de restructurare a fostului sistem integrat a avut loc în etape, iar reorganizarea CONEL din anul 2000 a dus la separarea activităților în societăți independente. Astfel, producția de hidroenergie și cea de termoenergie au fost organizate în companii distincte, cu interese comerciale proprii. Această fragmentare a înlocuit perspectiva unei optimizări integrate a sistemului național cu o sumă de interese divergente, unde fiecare producător urmărește propriile venituri, profituri și planuri de investiții, fără a prioritiza costul întregului portofoliu.
Un factor determinant în creșterea prețurilor este mecanismul european numit „ordin de merit” (merit order). În acest sistem, energia este ofertată în funcție de costurile marginale de producție, iar toți producătorii acceptați sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea cererii. Dacă ultima centrală necesară este una pe gaze, cu costuri mari, atunci și sursele ieftine, precum cele fotovoltaice sau hidrocentralele, sunt plătite la acel preț ridicat, chiar dacă costurile lor reale sunt mult mai mici.
Dumitru Chisăliță subliniază că modelul de organizare a societăților pe forme de energie este un aspect unic în lume, care contribuie la situația actuală. În prezent, producătorii de energie ieftină au interesul de a valorifica prețul marginal ridicat pentru a obține profit, în loc să contribuie la reducerea prețului întregului sistem. Rezultatul este un scenariu în care România are o producție ieftină și companii profitabile, însă consumatorii continuă să cumpere energie la prețuri mari.
Eroarea fundamentală a reformei energetice de la începutul anilor 2000 a fost confundarea concurenței cu fragmentarea sistemului. În loc de un mix energetic echilibrat care să optimizeze costurile, s-a optat pentru o separare a intereselor economice care trage prețul în sus. Astfel, chiar dacă o parte importantă a electricității consumate provine din surse ieftine, prețul final este influențat de sursa cea mai scumpă utilizată pentru a satisface cererea de pe piață.
România deține una dintre cele mai diversificate structuri de producție energetică din Europa, incluzând hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Această diversitate ar putea asigura stabilitate și costuri competitive, însă mecanismele de piață actuale limitează beneficiile economice ale acestor resurse pentru populație. Fără o reformă care să transforme aceste resurse în energie accesibilă, avantajul competitiv al mixului energetic național rămâne neexploatat la nivelul consumatorului.