Datele furnizate de Eurostat privind potențialul de muncă neutilizat arată că, în anul 2025, aproximativ 27 de milioane de persoane din Uniunea Europeană nu aveau un loc de muncă sau nu dispuneau de suficiente ore de lucru. Această cifră reprezintă echivalentul a 11,8% din totalul forței de muncă extinsă la nivelul întregii Uniuni Europene. Indicatorul utilizat de instituție oferă o imagine mai largă asupra nevoilor de ocupare decât cea surprinsă de ratele standard ale șomajului.
În România, acest indicator vizează aproximativ 780.000 de persoane, ceea ce reprezintă 9,3% din forța de muncă extinsă a țării. Valoarea înregistrată la nivel național se situează sub media de 11,8% raportată la nivelul Uniunii Europene. Totuși, raportul evidențiază faptul că o parte semnificativă din acest număr este formată din persoane care nu se încadrează în definiția clasică a șomerului, dar care au totuși un potențial de muncă neexploatat.
Din totalul de 26,99 milioane de persoane identificate în UE, circa 13,32 milioane erau șomeri, în timp ce 5,49 milioane lucrau cu timp parțial și doreau mai multe ore. Un alt grup de 6,10 milioane persoane erau disponibile să lucreze, dar nu căutau activ un loc de muncă, iar alte 2,08 milioane persoane căutau de lucru fără a putea începe imediat. Aceste categorii sunt incluse pentru a surprinde atât subocuparea, cât și alte forme de disponibilitate limitată.
La nivelul României, aproximativ 199.000 de persoane erau disponibile să lucreze, dar nu căutau activ un loc de muncă, reprezentând circa un sfert din cele 780.000 de persoane incluse în indicator. În același timp, aproximativ 75.000 de persoane lucrau cu timp parțial și doreau și puteau să muncească mai multe ore. Această structură arată că nevoia de muncă neacoperită include atât persoane fără serviciu, cât și angajați care ar beneficia de ore suplimentare.
Pentru a reuni aceste grupuri diverse, Eurostat utilizează conceptul de „forță de muncă extinsă”, care integrează persoanele ocupate, șomerii și cele două categorii care fie caută de lucru, fie sunt disponibile, fără a îndeplini toate criteriile de șomaj. Este important de menționat că aceste valori sunt medii anuale, provenite din Ancheta europeană asupra forței de muncă realizată în gospodării, și nu reprezintă un total cumulativ de persoane distincte pe parcursul anului.
Statistica vizează persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 74 de ani. Deși indicatorul de potențial neutilizat poate fi relativ mic în anumite țări, acesta nu garantează o participare mai bună la muncă. În România, ponderea ocupării rămâne sub media UE, deoarece o parte din persoanele fără serviciu se află în afara forței de muncă extinse, fiind studenți, pensionari sau persoane cu responsabilități de îngrijire.