România se confruntă cu o criză economică fără precedent, caracterizată printr-o datorie publică în creștere, dobânzi ridicate și cea mai mare inflație din Europa. În acest context, experții avertizează că reformele structurale nu mai pot fi amânate, deoarece economia riscă să intre în colaps. Deși politicienii, inclusiv premierul interimar Ilie Bolojan, menționează des conceptul de reformă, analiștii economici consideră că acesta a devenit un termen fără fond, lipsit de implementări concrete.
Analistul Cristian Socol propune o reformă administrativă inteligentă, luând ca exemplu Ministerul Economiei. Acesta recomandă reducerea impactului volatilității politice asupra funcțiilor de conducere executivă, evitând uniri sau divizări care afectează ministerele strategice. Planul de reformă structurală propus de Socol include repoziționarea instituțională, creșterea expertizei în politicile publice, optimizarea organigramei printr-o structură suplă și îmbunătățirea guvernanței corporative, fără a recurge la concedieri, ci prin realocarea personalului.
Bogdan Glăvan observă că lipsa unei presiuni publice autentice este principalul motiv pentru care reformele sunt lăsate în voia inerției statului. Specialistul susține că politicienii tind să livreze ceea ce dorește populația pentru a rămâne în funcție, iar în lipsa unei dorințe de schimbare a cetățenilor, transformarea este imposibilă. Pentru relansarea economiei, Glăvan pledează pentru reconstrucția capitalului, debirocratizare și relaxarea reglementărilor, astfel încât statul să nu mai stea în calea investițiilor și a liberului arbitru economic.
Adrian Negrescu critică gestionarea fondurilor din PNRR, numind programul un succes al reformelor ratate. Din totalul de 30 de miliarde de euro disponibile, România a reușit să acceseze doar 13 miliarde, pierderea a 770 de milioane de euro în luna august fiind o dovadă a impotenței statului. Negrescu avertizează că economia nu mai poate suporta un nou șoc fiscal, menționând impactul taxelor asupra sectorului imobiliar, a industriei tutunului și a industriei băuturilor răcoritoare, care au transformat anumite produse în bunuri de lux.
În ceea ce privește fiscalitatea, experții recomandă flexibilizarea regulilor în paralel cu îmbunătățirea colectării și reducerea evaziunii fiscale. Bogdan Glăvan menționează că o reformă fiscală reală nu înseamnă doar creșterea taxelor, ci ar fi trebuit să includă, de exemplu, alocarea unui procent mai mare din CAS către Pilonul 2 de Pensii. Adrian Negrescu completează că banii trebuie căutați prin combaterea evaziunii și reducerea cheltuielilor ineficiente, nu prin taxarea suplimentară a firmelor și a cetățenilor care plătesc deja corect.
Situația economică actuală este marcată de dificultăți în accesarea fondurilor europene și de o gestionare deficitară a resurselor publice. În contextul în care România se bazează pe fonduri externe pentru dezvoltare, incapacitatea de a implementa reformele necesare pentru a utiliza integral banii din PNRR accentuează vulnerabilitatea macroeconomică a țării și limitează potențialul de creștere a infrastructurii și a serviciilor publice.