Dumitru Chisăliță, președintele AEI, susține că noul Program de Guvernare trebuie să pună în centrul discuțiilor capacitatea economiei românești de a transforma resursele în valoare. El avertizează că orice dezbatere privind deficitul, taxele, salariile sau pensiile rămâne incompletă fără o analiză a productivității resurselor. Conform acestui punct de vedere, România nu poate atinge o prosperitate durabilă prin simplul consum, construcție sau cheltuieli crescătoare, ci prin obținerea unei valori mai mari din ceea ce consumă.
Analiza comparativă a datelor Eurostat evidențiază o stagnare critică a productivității resurselor în România pe parcursul ultimului sfert de secol. În timp ce media Uniunii Europene a înregistrat o creștere de aproximativ 50%, România a revenit la nivelul de valoare economică raportat la consumul de materiale din anul 2000. În comparație, alte țări au obținut progrese semnificative, Polonia cu 90%, iar Bulgaria cu 40%, în timp ce indicatorul românesc a rămas la zero față de punctul de plecare.
Dumitru Chisăliță subliniază necesitatea ca Guvernul să identifice cauzele acestui fenomen, precum managementul ineficient, risipa de resurse sau utilizarea tehnologiilor slabe. El propune ca investițiile publice să fie judecate prin rezultate economice concrete, nu doar prin absorbția fondurilor europene sau prin sumele cheltuite. Guvernul ar trebui să evalueze dacă programele majore reduc costurile de producție, economisesc energie sau creează capacități competitive reale pentru economia națională.
În ceea ce privește sectorul energetic, președintele AEI solicită ca dezbaterea să treacă de la preț și siguranță la impactul economic direct. Este esențial să se determine ce valoare adăugată obțin întreprinderile din energia consumată și din banii cheltuiți pentru aceasta. Sprijinul public pentru industrie ar trebui să fie condiționat de modernizare și de reducerea pierderilor, evitând astfel finanțarea repetată a unor vulnerabilități care nu produc beneficii sustenabile.
Un aspect crucial vizează modul în care resursele naturale sunt exploatate și procesate în țară. Dumitru Chisăliță menționează că inventarul resurselor, precum gazele sau terenurile agricole, nu reprezintă un bilanț al prosperității dacă nu se păstrează valoarea prin prelucrare și tehnologie. Guvernul trebuie să răspundă la întrebări despre ce exportăm în stare brută și ce verigi de producție lipsesc pentru ca exporturile să fie competitive și să genereze venituri durabile.
Evoluția indicatorilor de productivitate în România reflectă o dificultate structurală în transformarea inputurilor în PIB real. Această stagnare a productivității resurselor, observată în ultimii 25 de ani, contrastează puternic cu dinamismul economiilor din restul Europei, unde eficiența utilizării materialelor a crescut constant.