CNSAS a readus în atenția publicului documente de arhivă care descriu efectele politicii economice din ultimii ani ai regimului comunist. Instituția subliniază faptul că plata datoriei externe a fost prioritizată în detrimentul consumului intern în acea perioadă. Această strategie a dus la subordonarea totală a economiei naționale și a nivelului de trai al cetățenilor în favoarea exportului de bunuri, cu scopul de a obține valută convertibilă.
Conform datelor prezentate, regimul a impus o politică drastică de raționalizare a alimentelor de bază, energiei și combustibilului pentru a putea redirecționa producția către piețele externe. Produsele destinate exportului trebuiau să aibă o calitate superioară celor oferite pe piața internă, pentru a putea concura pe piețele libere din țările occidentale. În acest context, cetățenii români erau nevoiți să utilizeze produse de calitate a doua sau rebuturi, ceea ce a creat o prăpastie între realitatea cotidiană și propaganda oficială.
Un caz concret ilustrat de CNSAS vizează zeci de tone de unt care au ajuns să se degradeze în depozite. La întreprinderea de industrializarea laptelui Alba Iulia, s-au înregistrat stopuri de 73 de tone de unt depozitate la satul mare și alte 7 tone care erau destinate inițial exportului către URSS. Deoarece produsul depășise termenul de garanție de 90 de zile, conducerea a recurs la înlocuirea frauduloasă a etichetelor, deși untul își schimbase deja vizibil culoarea și gustul.
Problemele de gestionare au fost masive, fiind raportate și alte stocuri de mărfuri. Alte 80 de tone de unt erau blocate în depozitul portuar Constanța, cu termenul de expirare la 17 octombrie 1986, în timp ce încă 130 de tone dispersate generau costuri lunare de 600 de lei pentru fiecare tonă. În ciuda acestor pierderi, Centrala din București a ignorat cererea de desfacere internă și a ordonat fabricarea a încă 40 de tone de unt, deși stocul total crescuse deja la 170 de tone.
Sistemul economic centralizat a demonstrat o incapacitate de a gestiona eficient resursele, ducând la acumularea de stocuri masive de mărfuri nevandabile. Planificarea ministerială genera supraproducție în domenii nepotrivite și deficit acut în altele, ceea ce afecta direct retribuțiile muncitorilor. Deoarece indicatorii de plan nu erau realizați din cauza mărfurilor nevindute, muncitorii erau pedepsit salarial, generând astfel tensiuni sociale și proteste tacite în cadrul unităților de producție.
Această perioadă de la sfârșitul regimului condus de Nicolae Ceaușescu a fost marcată de o politică economică extrem de rigidă. Obsesia de a lichida datoria externă a anihilat logica economică, lăsând în urmă o moștenire caracterizată de penurie și o neîncredere profundă a populației în autorități. Disfuncționalitățile statului comunist au creat un discurs dublu care a influențat psihologia colectivă a consumatorilor pe termen lung.