Plățile aferente dobânzilor pentru datoria publică depășesc cheltuielile guvernamentale destinate sănătății sau educației în 51 de țări în curs de dezvoltare. Această situație afectează aproximativ 3,7 miliarde de persoane la nivel global, conform unui raport publicat de UNCTAD. Datele evidențiază o presiune financiară majoră asupra bugetelor naționale, limitând capacitatea statelor de a investi în servicii sociale esențiale pentru populația acestor economii.
În ceea ce privește situația României, raportul indică faptul că plățile nete de dobânzi au o pondere specifică față de bugetele sectoriale. Pentru anul 2025, raportul dintre aceste plăți de dobânzi și cheltuielile pentru educație a fost de 0,6%, în timp ce raportul față de cheltuielile pentru sănătate s-a situat la 0,4%. Aceste cifre arată că, deși nu încadrează țara în grupul celor 51 de state critice, costurile serviciilor datoriei rămân relevante în raport cu bugetele de dezvoltare.
Conform documentului „O lume a datoriei 2026: creșterea costurilor datoriei și stagnarea dezvoltării”, țările în curs de dezvoltare au plătit în 2025 dobânzi nete de 995 de miliarde de dolari. Această sumă este aproape de trei ori mai mare decât cea raportată în anul 2010. Mai mult, ponderea mediană a veniturilor guvernamentale alocate acestor plăți de dobânzi a ajuns la 8,1%, ceea ce reprezintă aproape dublul nivelului înregistrat în urmă cu peste un deceniu.
Datoria publică globală a ajuns la un nivel de 111.000 de miliarde de dolari în anul 2025, dintre care 35.000 de miliarde de dolari aparțin economiilor în curs de dezvoltare. Deși țările dezvoltate dețin peste două treimi din totalul datoriei globale, creșterea acesteia s-a produs într-un ritm mai rapid în țările în curs de dezvoltare. Această dinamică pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a acestor state pe termen lung.
Țările în curs de dezvoltare se confruntă cu rate ale dobânzilor structural mai ridicate, o problemă agravată de crize și conflicte recente. Finanțarea externă este tot mai greu de obținut, deoarece creditorii privați sunt mai prudenți, iar creditorii bilaterali își redirecționează asistența către priorități interne. UNCTAD estimează că, dacă aceste țări ar putea împrumuta la rate comparabile cu cele ale țărilor dezvoltate, ar economisi anual aproximativ 500 de miliarde de dolari.
Gestionarea datoriei publice rămâne un subiect critic pentru stabilitatea economică globală, mai ales în contextul creșterii costurilor de finanțare. Agenția a solicitat consolidarea mecanismelor de siguranță financiară și extinderea creditării prin intermediul băncilor de dezvoltare. De asemenea, este necesară o îmbunătățire a gestionării datoriei la nivel național și o inversare a tendinței de scădere a asistenței pentru dezvoltare pentru a susține creșterea economică.