Nivelul educației și participarea tinerilor pe piața muncii în România rămân sub mediile Uniunii Europene, conform datelor Eurostat. În segmentul vârstelor cuprinse între 25 și 34 de ani, doar 23% dintre tineri dețin studii superioare, în condițiile unei medii europene de 45%. Singura regiune care depășește acest indicator la nivelul Uniunii Europene este Bucureștiul, în timp ce restul țării se confruntă cu o structură educațională care afectează competitivitatea economică.
Problema principală constă în faptul că mulți absolvenți nu lucrează în domeniile studiate deoarece nu găsesc locuri de muncă sau salariile oferite sunt insuficiente. Un exemplu concret este cel al unui inginer mecanic care a ales să lucreze în zona de închiriere de mașini cu șofer, după ce a primit un salariu de maximum 4.000 de lei la o companie multinațională. Această lipsă de diferențiere salarială între cei cu studii superioare și cei fără studii îi determină pe mulți să renunțe la parcursul facultăților.
În prezent, rata de abandon în facultăți este de aproximativ 30%, deoarece diploma nu oferă un avantaj financiar semnificativ în majoritatea sectoarelor. Singurul domeniu care depășește media economică prin salariul de intrare este IT, unde veniturile sunt de peste 1.100 de euro. În restul branșelor, angajatorii solicită adesea master sau diplomă de absolvire, însă nu oferă compensații care să justifice efortul educațional depus de tineri pentru a intra pe piața muncii.
Din acest motiv, tinerii migrează către domenii precum imobiliarele, vânzările sau serviciile de transport precum Uber și Bolt, unde câștigurile pot fi mult mai mari. Un chelner poate ajunge să câștige 2.000 de euro pe lună prin combinarea salariului minim cu bacșișul, o sumă considerabilă față de un post de inginer într-o fabrică. În sectorul imobiliar, agenții pot obține comisioane de 5.000-10.000 de euro, activități care nu necesită neapărat o pregătire academică superioară.
Economiștii avertizează că, fără o motivație financiară reală, economia nu va putea genera valoare adăugată mai mare prin joburi de calitate. Companiile evită să ofere salarii mari de intrare deoarece absolvenții nu au experiență practică și necesită investiții suplimentare în cursuri de pregătire. Pentru a menține tinerii în mediul academic și profesional, este necesară o schimbare în modul în care piața muncii recompensează specializarea și expertiza tehnică.
Situația educației în România se înscrie într-un context de dificultăți structurale, comparativ cu alte state europene care alocă bugete masive pentru învățământ. În timp ce țări precum Franța au alocat sume de sute de miliarde de euro pentru sistemul de învățământ, România se luptă cu o participare scăzută la studii și o forță de muncă sub nivelul mediei UE. Această prăpastie între nivelul de educație și nevoile economice rămâne o provocare majoră pentru dezvoltarea țării.