România se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din cadrul Uniunii Europene, depășind semnificativ media de 3,1% a blocului european. În comparație, statele din zona euro mențin un deficit mediu de 2,9%, existând chiar și țări membre care operează cu un excedent bugetar. Această situație financiară pune sub semnul întrebării capacitatea de rambursare a împrumuturilor și transformă țara într-o destinație cu risc pentru investitorii externi.
Din cauza acestui deficit excesiv, România se împrumută cu costuri mult mai mari decât alte state, dobânzile ajungând la aproximativ 7,5%. Această diferență apare chiar și în raport cu țări care au o datorie publică mult mai mare. Motivul principal este faptul că deficitul bugetar indică o cheltuire mai mare decât veniturile disponibile, ceea ce crește riscul de neplată pentru creditori, spre deosebire de economiile care produc și au un deficit pe trend descendent.
Inflația ridicată reprezintă un alt factor care amplifică riscul de neplată pentru România, fiind considerată în acest context o țară cu o poziție dificilă. Chiar și marile puteri economice din afara Uniunii Europene dețin datorii publice foarte mari, însă acestea nu se confruntă cu probleme de nerambursare. Acest lucru se datorează stabilității și forței lor economice, care oferă o siguranță suplimentară în gestionarea datoriilor de mari dimensiuni.
Există o corelație clară între nivelul datoriei publice și gestionarea deficitului bugetar. Statele care au datorii de peste 60% din PIB, precum Grecia, reușesc să mențină un deficit mic sau chiar un excedent, ceea ce facilitează reducerea datoriei. În schimb, în România, deficitul bugetar mare împiedică controlul datoriei publice, care este estimată la aproape 62% la finalul anului 2026 și urmează să crească într-un ritm alert.
Reducerea deficitului este esențială pentru stabilitatea economică și socială, astfel încât cetățenii să poată beneficia de o îmbunătățire a nivelului de trai. România se află deja sub procedura de deficit excesiv și urmează un program convenit cu Comisia Europeană. Scopul acestui plan este reducerea deficitului până când acesta va coborî sub pragul de 3% în anul 2031, conform reglementărilor europene de monitorizare.
Regulamentele privind stabilitatea financiară sunt stabilite prin tratatul de la Maastricht din 1992, care impune praguri de 3% pentru deficit și 60% pentru datoria publică. Comisia Europeană și Consiliul Europei monitorizează strict respectarea acestor indicatori economici. În cazul în care țările nu reușesc să se încadreze în aceste limite într-un termen strict, ele pot fi supuse unor sancțiuni financiare din partea autorităților europene.