România se confruntă cu un deficit de aproximativ un milion de locuințe, în condițiile în care există 2,5 milioane de imobile care rămân nelocuite. Senatorul PSD, Marius Humelnicu, a evidențiat această discrepanță și a propus soluții pentru a sprijini tinerii care doresc să își cumpere sau să locuiască într-o proprietate proprie. Situația este agravată de faptul că multe dintre locuințele disponibile sunt folosite ca a doua casă sau aparțin persoanelor care au părăsit țara.
Analiza prezentată de Marius Humelnicu arată că, din cele 10 milioane de imobile existente în România, o parte semnificativă de 2,5 milioane sunt neocupate. Din acest total, o parte dintre locuințe sunt ocupate de o singură persoană, în special vârstnici, în timp ce 40% din totalul imobilelor reprezintă familii supraaglomerate. Senatorul a precizat că necesarul de locuințe este de aproximativ un milion, dintre care 200 de unități sunt necesare strict pentru sectorul locuințelor sociale.
În ceea ce privește posibilitatea de achiziție, Marius Humelnicu a menționat programul ANL, prin care tinerii cu vârste între 18 și 35 de ani pot opta pentru locuințe dacă îndeplinesc anumite condiții. Dacă un apartament este achiziționat prin acest mecanism după un an, dobânda este de 2% peste dobânda BNR, ceea ce înseamnă aproximativ 8,5%. Pentru un imobil cu o valoare de 300.000 de lei, este necesar un avans de 15%, iar plata poate fi întinsă pe o perioadă de 10, 15 sau 25 de ani.
Costurile lunare pentru locuire reprezintă o barieră majoră pentru mulți cetățeni, deoarece rata și întreținerea pot ajunge la sume imposibil de gestionat. Pentru un imobil de 300.000 de lei, rata lunară este de aproximativ 2.500 de lei, la care se adaugă cheltuielile de întreținere. Acestea variază între 200-300 de lei în timpul verii și până la 1.000 de lei în lunile de iarnă, ducând cheltuielile totale la circa 3.500 de lei pe lună.
Marius Humelnicu a insistat pe necesitatea de a construi locuințe accesibile în proximitate față de creșe, școli și grădinițe, pentru a facilita viața familiilor tinere. El a subliniat că modelul european impune dezvoltarea unor zone care să ofere acces facil la piețe, locuri de joacă și infrastructură educațională. Obiectivul este crearea unor locuințe care să permită atât achiziția, cât și locuirea la costuri modice de întreținere, pentru a nu consuma întregul salariu al unui tinerii.
Problematica locuințelor și a accesibilității acestora se încadrează într-un context economic complex, în care taxele și TVA-ul aplicat pe imobile scumpesc proprietatea personală. În România, dificultățile financiare ale populației sunt accentuate de costul ridicat al vieții, unde sume precum 3.500 de lei pe lună pentru locuire devin prohibitore, limitând capacitatea de a acoperi alte necesități esențiale precum educația sau transportul.