Conceptul de decalaj fiscal, cunoscut sub numele de tax gap, reprezintă diferența dintre obligațiile fiscale teoretice și veniturile efectiv colectate de la contribuabili. Acest indicator este utilizat pentru a surprinde dimensiunea veniturilor care ar trebui să ajungă la buget, dar care rămân neîncasate. Analiza raportului Revenue Commissioners Annual Report 2025 evidențiază necesitatea unei schimbări de paradigmă în evaluarea performanței instituțiilor fiscale.
Tradițional, eficiența unei administrații fiscale era măsurată prin indicatori de activitate, precum numărul de controale efectuate sau valoarea obligațiilor stabilite suplimentar. Totuși, aceste cifre nu oferă o imagine completă, deoarece creșterea veniturilor poate fi influențată de inflație sau de evoluția economiei. O administrație performantă nu este neapărat cea care efectuează cele mai multe audituri, ci cea care contribuie la creșterea conformării voluntare.
În acest context, reducerea valorii obligațiilor suplimentare stabilite prin audit nu indică întotdeauna o scădere a performanței. Dacă această diminuare este rezultatul unor programe de conformare preventivă și al educației contribuabililor, ea reprezintă o evoluție favorabilă. Datele arată că, între 2014 și 2023, valoarea medie a obligațiilor suplimentare ca procent din încasările fiscale a scăzut în principalele categorii de impozite.
Modelul de raportare propus de Revenue integrează multiple dimensiuni, de la managementul riscului la recuperarea creanțelor și utilizarea inteligenței artificiale. În anul 2025, Revenue a realizat 237.550 de intervenții de audit și conformare, generând 734 de milioane de euro. De asemenea, au fost identificate 189 de cazuri de evitare fiscală, cu un rezultat de 41,7 milioane de euro, folosind analiza datelor pentru a identifica riscurile.
Este esențial să se facă distincția între tax gap și evaziunea fiscală, deoarece decalajul poate include și alte elemente. Acesta poate fi influențat de insolvențe, falimente, erori administrative sau chiar de optimizarea fiscală legală. Prin urmare, o administrație fiscală nu poate controla direct toate cauzele care contribuie la formarea acestui decalaj, fiind necesară o abordare bazată pe managementul riscurilor și pe prevenție.
Evaluarea performanței fiscale moderne implică găsirea unui echilibru între nevoia de informații a autorităților și sarcina administrativă impusă cetățenilor. Această abordare urmărește reducerea sustenabilă a neconformării prin digitalizare și simplificarea procedurilor. Un sistem eficient trebuie să transforme datele în acțiuni proporționate, asigurând colectarea veniturilor fără a genera costuri inutile pentru contribuabilii care respectă regulile.