România dispune de resurse precum hidrocentralele și reactoarele nucleare care permit producția de electricitate la costuri reduse, însă acest avantaj nu se traduce direct în facturi mai mici pentru cetățeni. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), explică faptul că organizarea producătorilor în companii separate și mecanismele de licitație împiedică transferul beneficiilor către consumatori. În prezent, avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile populației.
Mecanismul de formare a prețului pe piață funcționează prin ceea ce se numește „ordinul de merit”, unde ofertele sunt acceptate în funcție de preț până la acoperirea cererii. Într-o licitație cu preț marginal unic, ultima ofertă necesară pentru satisfacerea consumului stabilește prețul pentru toate celelalte oferte acceptate în acea tranzacție. Dacă pentru a acoperi cererea este necesară o centrală pe gaze care oferă energie la un preț ridicat, aceasta poate determina prețul întregii cantități tranzacționate în respectiva licitație.
Pentru a ilustra acest proces, Dumitru Chisăliță propune un exemplu ipotetic în care cererea este de 100 MWh. Într-un astfel de scenariu, un parc fotovoltaic ar putea oferi 40 MWh la 60 de euro/MWh, iar hidrocentralele ar putea oferi alte 40 MWh la 115 euro/MWh. Dacă o centrală pe gaze oferă restul de 20 MWh la un preț de 180 de euro/MWh, prețul licitației va ajunge la 180 de euro/MWh pentru întreaga cantitate, inclusiv pentru sursele ieftine.
Structura de costuri diferă semnificativ între tipurile de centrale, deoarece cele pe gaze sau cărbune suportă cheltuieli cu combustibilul și emisiile. Un producător cu costuri de producție reduse, organizat într-o companie independentă, urmărește să obțină un preț avantajos pentru energia vândută, fără a fi obligat să scadă prețul doar pentru că are costuri mici. Această separare între profitabilitatea companiilor și beneficiul consumatorilor este rezultatul reformelor energetice care au avut loc la începutul anilor 2000.
Reorganizarea CONEL din anul 2000 a consacrat separarea activităților în societăți independente, o structură criticată de AEI pentru că limitează optimizarea sistemului. Într-un portofoliu integrat, sursele de producție ar putea avea roluri complementare, oferind energie constant sau răspuns rapid la variații. În prezent, fiecare companie își urmărește propriile investiții și contracte, ceea ce poate diminua capacitatea de a construi strategii comerciale care să ia în calcul riscurile și costurile întregului sistem energetic național.
Efectul final asupra gospodăriilor depinde de contractele dintre furnizor și client, nu doar de prețul licitației angro. Resursele energetice ale României nu garantează automat facturi mici fără o organizare eficientă a sectorului. Dumitru Chisăliță susține că o reformă trebuie evaluată în funcție de capacitatea de a transforma resursele disponibile în energie accesibilă pentru economie și consumatori.
Contextul energetic european impune standarde stricte de funcționare a piețelor, însă stabilitatea prețurilor pentru cetățeni rămâne o provocare majoră. În cadrul pieței de energie, fluctuațiile sunt influențate de disponibilitatea surselor de bază și de costul combustibililor fosili utilizate în perioadele de vârf de consum.