Datoria administrației publice din România a trecut pentru prima dată de pragul de 1.200 de miliarde de lei. La sfârșitul lunii iulie, stocul datoriei a fost de 1.204,99 miliarde de lei, o creștere față de aproximativ 1.197 de miliarde de lei raportate în luna iunie. Această evoluție a finanțelor publice are loc în același moment în care Parlamentul este implicat în procesul de vot pentru formarea unui nou guvern.
Analiza evoluției stocului de datorie arată o creștere semnificativă în ultimii ani. La sfârșitul anului 2025, datoria statului era de 1.137,3 miliarde de lei, ceea ce însemna 59,3% din PIB. În comparație cu anul 2024, când valoarea era de 964,8 miliarde lei (54,8% din PIB), și cu anul 2023, când datoria era de 784,2 miliarde lei (49,3% din PIB), creșterea este masivă. În mai puțin de trei ani, stocul datoriei publice a crescut cu peste 420 de miliarde de lei.
Principala cauză a acestui proces de îndatorare este reprezentată de deficitele bugetare ridicate. Acestea obligă statul să apeleze la împrumuturi atât pentru a finanța necesarul curent, cât și pentru a asigura refinanțarea datoriilor care ajung la scadență. În primele opt luni ale anului 2026, Guvernul a atras împrumuturi de aproximativ 172,8 miliarde de lei. Deși ritmul este mai redus decât în perioada similară a anului trecut, necesarul de finanțare pentru întregul an este estimat la circa 265 de miliarde de lei.
În prezent, România se află peste pragul de 60% din PIB stabilit de regulile europene pentru datoria publică. Deși raportul datorie/PIB a suferit revizuiri în jos în anumite perioade, acest lucru a fost cauzat de actualizarea valorilor PIB nominal prin mecanismul de calcul bazat pe ultimele patru trimestre. Problema fundamentală rămâne însă creșterea valorii nominale a datoriei. Statul trebuie să gestioneze presiunea dobânzilor, care reprezintă un cost major pentru bugetul de stat, atât pentru datoria veche, cât și pentru noile împrumuturi.
Planul fiscal pe șapte ani convenit cu Comisia Europeană impune ținte stricte pentru stabilitatea finanțelor publice. Autoritățile urmăresc reducerea deficitului sub pragul de 3% din PIB până în perioada 2030-2031 și stabilizarea datoriei în jurul nivelului de 60% din PIB. Această ajustare fiscală este necesară într-un context în care costul finanțării rămâne ridicat. Noul Executiv va trebui să gestioneze nu doar volumul împrumuturilor, ci și viteza cu care poate reduce nevoia de a contracta noi datorii.
Regulile europene privind stabilitatea fiscală impun două repere esențiale: limita de 3% din PIB pentru deficitul bugetar și pragul de 60% din PIB pentru datoria publică. Respectarea acestor limite este crucială pentru gestionarea sănătății economice a țării. În prezent, România se află într-un proces de ajustare prin care încearcă să respecte aceste criterii de stabilitate, în ciuda presiunilor exercitate de costurile ridicate ale împrumuturilor și de necesarul de refinanțare a datoriilor existente.