Un Program de Guvernare eficient trebuie să pună la bază o analiză profundă a modului în care România utilizează resursele pentru a genera valoare economică. Dumitru Chisăliță, președintele AEI, subliniază că este esențial să se identifice cauzele stagnării și să se prevadă măsuri concrete pentru creșterea productivității. Obiectivul principal trebuie să fie trecerea de la subvenții care oferă o bunăstare temporară la o economie bazată pe tehnologii moderne și management performant.
Problema centrală identificată este stagnarea productivității resurselor, un indicator care măsoară PIB-ul real raportat la consumul intern de materiale. Datele Eurostat relevă faptul că, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%, România produce în 2025 aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate ca în anul 2000. Această lipsă de progres în raport cu alte țări, precum Polonia care a crescut cu 90% sau Bulgaria cu 40%, indică o utilizare ineficientă a resurselor.
Guvernul trebuie să analizeze nu doar cantitatea de resurse extrase, ci și câtă valoare păstrează țara prin procese de prelucrare, proiectare și comercializare. Este necesar un răspuns bazat pe date și sectoare specifice pentru a înțelege de ce exportăm materii prime și importăm ulterior produse finite. Fără o politică coerentă pentru creșterea valorii adăugate, discursurile despre bogățiile naturale ale României nu pot înlocui lipsa de competitivitate economică.
Investițiile statului și absorbția fondurilor europene trebuie evaluate prin prisma rezultatelor economice reale, nu doar prin suma cheltuită. Dumitru Chisăliță argumentează că fiecare program major trebuie să demonstreze că reduce costurile de producție, economisește energie sau îmbunătățește transportul. România are nevoie de un bilanț al efectelor concrete asupra economiei, evitând situația în care banii publici sunt utilizați doar pentru a menține vulnerabilități existente fără a crea capacități competitive.
Dezbaterea energetică trebuie să treacă de la simpla siguranță a aprovizionării la analiza valorii adăugate obținute de întreprinderi din energia consumată. Sprijinul public pentru sectorul industrial ar trebui condiționat de modernizare și de rezultate verificabile, pentru a evita finanțarea repetată a ineficienței. Obiectivul final este dezvoltarea unei producții competitive care să genereze venituri și locuri de muncă sustenabile, transformând eficiența energetică într-un motor de creștere economică reală.
Productivitatea resurselor și valoarea adăugată sunt elemente fundamentale care, împreună cu productivitatea muncii și fiscalitatea, influențează direct veniturile populației. O creștere economică care nu se traduce în salarii mai mari și servicii publice de calitate nu poate asigura bunăstarea pe termen lung. Guvernul trebuie să prezinte un diagnostic public cu ținte măsurabile pentru a evita promisiuni de venituri care nu sunt susținute de capacitatea reală a economiei.