Părinții care doresc să lase locuința familiei unui singur copil, adesea pentru a recompensa pe cel care i-a îngrijit, trebuie să respecte regulile Codului civil. Deși proprietarul are dreptul de a vinde, dona sau lăsa prin testament bunurile sale, există o limită juridică strictă numită rezerva succesorală. Această parte minimă din avere este protejată prin lege și nu poate fi eliminată prin decizia proprietarului, oferind ceilalți moștenitori dreptul de a contesta orice transfer care le afectează cota de minim.
Conform art. 1087 din Codul civil, copiii, soțul sau soția și părinții persoanei decedate sunt considerați moștenitori rezervatari. Aceștia au dreptul la o parte minimă din moștenire, chiar dacă testamentul sau donația indică altcineva ca beneficiar. Rezerva fiecărui moștenitor rezervatar este calculată la jumătate din partea pe care ar fi primit-o în mod normal prin lege, conform art. 1088 din Codul civil. Restul averii, numită cotitate disponibilă, poate fi lăsată oricui prin voința proprietarului.
Pentru a evita disputele, una dintre cele mai sigure metode este vânzarea reală la prețul pieței. Dacă un copil cumpără casa de la părinți printr-un transfer bancar efectiv, tranzacția este considerată vânzare, nu cadou. În acest caz, frații nu pot cere rezerva din casă, deoarece bunul a ieșit din averea părinților în schimbul unor bani. Totuși, dacă prețul este fictiv, frații pot încerca în instanță să demonstreze că actul a fost, de fapt, o donație deghizată.
O altă variantă sigură este donația în limita cotității disponibile, cu mențiunea de scutire de raport în actul notarial. Dacă valoarea casei nu depășește partea pe care părintele o poate lăsa liber, plus rezerva copilului beneficiar, ceilalți frați nu au temei legal pentru procese. Este esențial ca actul de la notar să conțină expres scutirea de raport, pentru a preveni obligația copilului de a aduce valoarea casei în masa succesorală la moartea părinților.
În cazul în care ceilalți copii semnează la notar acordul pentru transferul casei, riscul de atac scade considerabil. Art. 1091 alin. (4) din Codul civil prevede că prezumția de donație operează doar în favoarea moștenitorilor care nu au consimțit la înstrăinare. Astfel, dacă frații sunt de acord cu vânzarea sau transferul, ei pierd dreptul de a contesta ulterior decizia pe acest motiv. În schimb, testamentul rămâne cea mai ușor de atacat metodă, putând fi contestat și pentru lipsa discernământului.
În cadrul sistemului juridic românesc, regulile de succesiune sunt menite să protejeze membrii familiei de deciziile care ar putea lăsa moștenitorii fără resurse. Codul civil stabilește un echilibru între libertatea de proprietate a părinților și drepturile de rezervă ale copiilor. Orice înțelegere făcută în viață prin care frații promit că nu vor cere moștenirea nu are valoare juridică, deoarece Codul civil interzice înțelegerile asupra unei moșteniri care nu s-a deschis încă.