Tot mai mulți români aleg să lucreze pe două fronturi, combinând funcții multiple sau normă parțială suplimentară, pentru a obține o pensie mai generoasă. Această strategie este utilizată pentru a crește punctajul de pensie prin virarea unor contribuții mai mari către bugetul de asigurări sociale. Decizia este luată de angajați care doresc un stagiu de cotizare mai consistent în contextul incertitudinii economice și al provocărilor legate de sustenabilitatea sistemului public de pensii.
Deși dublarea veniturilor salariale active se reflectă direct în cuantumul final al indemnizației la vârsta pensionării, această metodă nu grăbește ieșirea la pensie. Chiar dacă un angajat plătește contribuții duble într-un singur an, perioada lucrată în paralel este considerată de autorități ca un singur an de vechime. În prezent, peste 500.000 de români au optat pentru acest model de lucru cu mai multe contracte simultane pentru a-și asigura un viitor financiar.
Impactul asupra sumelor finale variază în funcție de veniturile brute declarate la fiecare contract de muncă. De exemplu, un angajat cu un venit brut de 6.000 de lei ajunge, după 35 de ani de muncă, la o pensie de aproximativ 2.500 de lei. Dacă acest angajat adaugă un al doilea contract de 3.000 de lei brut, suma finală la pensionare crește cu în jur de 900 de lei pe lună, fără a reduce anii necesari pentru pensionare.
Analistul economic Adrian Negrescu avertizează că sporul obținut prin acest efort extins nu este întotdeauna spectaculos raportat la costul muncii. „Cu un salariu modest, 10 ani de muncă suplimentară se traduc în doar câteva sute de lei în plus la pensie. Contribuțiile plătite ajung la zeci de mii de lei, iar ca să recuperezi acești bani ar trebui să trăiești ca pensionar peste 20 de ani. Sănătatea nu trebuie sacrificată pentru câteva sute de lei”, a explicat acesta.
Pe lângă pensia de la stat, contribuțiile virate lunar cresc și fondul acumulat la Pilonul II. Totuși, calculul rentabilității acestui efort depinde de durata vieții după pensionare și de nivelul veniturilor brute. Pentru mulți angajați, riscul de uzură fizică semnificică și programul prelungit pot depăși beneficiul financiar pe termen lung, având în vedere că recuperarea sumelor plătite prin taxe poate dura decenii.
Sistemul de asigurări sociale din România funcționează pe baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite de angajați și angajatori. Acestea sunt direcționate către bugetul de stat pentru a susține pensiile de la stat și pentru a alimenta pilonii de pensii privați. Evoluția demografică și sustenabilitatea acestor fonduri rămân subiecte de interes major pentru stabilitatea economică a țării și pentru nivelul de protecție socială al cetățenilor.