În județul Teleorman, o cultură de migdale dezvoltată de un fermier local oferă randamente financiare de peste 33.000 de euro pe hectar. Producția, care este capabilă să reziste perioadelor de secetă, este gestionată într-un regim de agricultură ecologică, fără utilizarea pesticidelor sau a erbicidelor de sinteză. Această activitate agricolă a fost inițiată în localitatea Sârbeni, unde livada s-a extins treptat până la o suprafață totală de 40 de hectare.
Florin Boguș a început acest proiect în anul 2015, deși nu deținea experiență anterioară în domeniul agriculturii. El a investit timp în învățarea proceselor necesare pentru adaptarea soiurilor de migdali la condițiile climatice din România și în gestionarea corectă a pomilor. Astăzi, livada Migdalii Cireșari reprezintă rezultatul unui proces de învățare continuă, axat pe metode de întreținere care respectă standardele ecologice și necesită o atenție sporită la detalii.
Din punct de vedere economic, un hectar de migdali maturi poate genera între 3 și 4 tone de migdale în coajă într-un an productiv. La prețurile de vânzare cu amănuntul afișate pe site-ul fermierului, un kilogram de migdale ecologice în coajă costă 45 de lei. Astfel, o producție de 4 tone ar putea ajunge la o valoare de aproximativ 33.700 de euro, deși profitul final depinde de cheltuielile individuale și de capacitatea de comercializare a fiecărei comenzi.
Investiția inițială pentru înființarea unui hectar de migdali este de aproximativ 2.500 de euro în primul an de activitate. Pe fiecare hectar pot fi plantați între 300 și 400 de pomi, în funcție de soiurile alese și de calitatea materialului săditor. Totuși, rentabilitatea economică nu este imediată, deoarece este nevoie de aproximativ cinci sau șase ani până când pomii ajung la un nivel de producție care să acopere costurile de întreținere.
Un avantaj major al acestei culturi este faptul că fructele în coajă pot fi păstrate luni de zile în condiții corespunzătoare după recoltare. Acest lucru îi permite fermierului să nu fie obligat să vândă întreaga producție imediat după cules, putând comercializa migdalele treptat. De asemenea, migdalii au o toleranță ridicată la lipsa precipitațiilor, mai ales dacă se utilizează tehnica mulciului, prin care resturile vegetale protejează solul și mențin umiditatea.
Deși migdalii sunt adesea asociați cu zonele mediteraneene, această cultură este studiată în România de cel puțin 35 de ani. Există specialiști locali și soiuri adaptate, existând chiar și exemplare de migdali foarte bătrâni în diferite zone ale țării. Această prezență istorică confirmă faptul că pomii se pot integra în ecosistemul local, în ciuda riscurilor reprezentate de înghețurile târzii de primăvară sau de apariția unor dăunători în iernile blânde.