Viceguvernatorul Băncii Naționale a României, Cosmin Marinescu, a detaliat în cadrul unui discurs condițiile esențiale pentru ca România să adopte un nou model de dezvoltare economică. Acesta trebuie să se bazeze pe inovație și tehnologie, înlocuind actualul sistem fondat pe costuri reduse și forță de muncă ieftină. Reprezentantul BNR avertizează că economia traversează o perioadă de stagflație, marcată de o contracție economică și o inflație care ar putea depăși 6% la finalul acestui an.
În ceea ce privește finanțele publice, Cosmin Marinescu a subliniat necesitatea unei gestionări responsabile a bugetului și a fondurilor europene pentru a asigura predictibilitatea companiilor. Deși deficitul bugetar a cunoscut o reducere consistentă, procesul de consolidare trebuie să continue într-un mod susținut și credibil până în anul 2027. Această stabilitate este vitală pentru ca proiectele care reduc costurile de energie sau susțin educația să poată angaja capitalul privat în procese de extindere.
Un alt punct critic vizează infrastructura financiară a creșterii, punând accent pe capitalizarea companiilor și pe disciplina la plată. România se confruntă în prezent cu cel mai scăzut nivel de intermediere financiară din Uniunea Europeană, având în același timp un grad ridicat de utilizare a creditului comercial. Pentru un sector corporativ rezilient, este imperativă rezolvarea problemei subcapitalizării și gestionarea riscurilor de neplată sau de lipsă a lichidității în cadrul firmelor.
Treia condiție impusă de viceguvernator vizează tranziția către o competitivitate bazată pe calitatea produselor exportate și pe tehnologie. Cosmin Marinescu a observat că avantajul oferit de costurile mici se erodează pe măsură ce veniturile se apropie de media europeană. Prin urmare, România trebuie să investească masiv în productivitatea muncii și în lanțurile de producție locale pentru a nu mai rămâne doar o destinație pentru costuri reduse, ci un partener credibil în lanțurile valorice internaționale.
Situația datoriilor publice reprezintă o provocare majoră, deoarece nivelul acestora a depășit pragul de referință de 60% din PIB. Această evoluție a dus la o creștere îngrijorătoare a cheltuielilor cu dobânzile, care sunt estimate la peste 3% din PIB pentru bugetul anului curent. În acest context, ajustarea deficitului extern a survenit mai degrabă ca o reacție la scăderea consumului intern, decât ca un rezultat al unei creșteri semnificative a exporturilor naționale.
Evoluția indicatorilor macroeconomici relevă o perioadă de tranziție dificilă, în care creșterea consumului și a veniturilor nu a fost corelată suficient de mult cu creșterea productivității. Această lipsă de sincronizare a făcut ca acoperirea cererii interne să se realizeze preponderent prin importuri, în loc să fie susținută de o producție națională cu valoare adăugată ridicată, limitând astfel potențialul de dezvoltare pe termen lung.