Condițiile legislative, administrative și financiare impuse în sectorul gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) îngreunează activitatea companiilor din domeniu. Un studiu realizat de Consiliul Concurenței indică faptul că aceste cerințe, aplicate simultan, pot limita atât intrarea pe piață, cât și menținerea operatorilor existenți. Această situație reduce presiunea concurențială și afectează capacitatea sistemului de a gestiona volumele tot mai mari de echipamente electrice și electronice (EEE) care ajung la finalul ciclului de viață.
Regulile de licențiere pentru organizațiile de transfer de responsabilitate (OTR) au devenit considerabil mai stricte odată cu adoptarea noii legislații în 2024. Pentru a obține licența, aceste organizații trebuie să dețină o cotă de piață de cel puțin 5% pentru o categorie de EEE și să constituie o garanție de două milioane de lei în favoarea Administrației Fondului pentru Mediu (AFM). Această sumă trebuie acoperită din surse proprii, credite sau contribuții ale acționarilor, fără a utiliza fondurile colectate prin Timbrul verde.
Impactul acestor măsuri se reflectă în scăderea numărului de organizații colective de la 19, în perioada 2021-2023, la o estimare de 14 OTR pentru anul 2026. În același timp, operatorii de tratare se confruntă cu standarde tehnice riguroase impuse de Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CENELEC), care necesită investiții masive în infrastructură și personal calificat. Lipsa organismelor de certificare acreditate la nivel național face acest proces de conformare mult mai costisitor pentru companiile mici și mijlocii.
Presiunea financiară este vizibilă și prin costurile suportate de consumatori, România înregistrând contribuții mai mari decât alte state europene. În 2023, contribuția pentru gestionarea DEEE a fost de aproximativ 4,4 euro/locuitor în România, comparativ cu 3,3 euro/locuitor în Olanda și 1,7 euro/locuitor în Italia. Compararea ofertelor între organizații este dificilă, deoarece fiecare OTR utilizează subcategorii proprii pentru EEE, ceea ce duce la diferențe enorme de tarife, cum ar fi cazul telefoanelor mobile în 2026.
Infrastructura de tratare este distribuită extrem de inegal în țară, ceea ce amplifică riscurile de concentrare. La nivelul anului 2024, aproximativ o treime din județele României nu dețineau nicio unitate de tratare autorizată, în timp ce Bucureștiul și județul Ilfov cumulau 40 de unități. Această asimetrie geografică, combinată cu înăsprirea condițiilor de autorizare, generează riscuri de scădere a capacității de tratare și de creștere a dependenței de un număr limitat de operatori mari.
Sistemul de gestionare a deșeurilor funcționează pe principiul răspunderii extinse a producătorului (REP), prin care producătorii și importatorii răspund financiar pentru deșeurile generate. Deși eficiența colectării a crescut, de la 33% în 2020 la o estimare de 57% în 2025, costurile totale ale sistemului sunt în continuă creștere. Consiliul Concurenței recomandă Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) să realizeze o analiză de impact pentru a găsi soluții administrative mai puțin restrictive.