Concordatul preventiv reprezintă un mecanism esențial pentru salvarea companiilor viabile, oferind posibilitatea de a depăși dificultățile financiare înainte de insolvență. Deși legislația românească este aliniată la standardele europene, acest instrument este utilizat semnificativ mai rar în România decât în țări precum Franța, Germania, Țările de Jos sau Italia. Scopul principal este protejarea intereselor creditorilor și asigurarea continuității activității economice prin restructurarea timpurie a afacerilor.
În anul 2022, România a modificat Legea nr. 85/2014 prin Legea nr. 216/2022, transpusă pentru a respecta Directiva (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă. Această reformă legislativă a avut ca obiectiv stimularea prevenirii insolvenței și încurajarea restructurării timpurie a companiilor care încă mai pot fi salvate. Prin aceste modificări, concordatul preventiv a devenit un instrument juridic comparabil cu mecanismele utilizate în economiile occidentale, orientat spre conservarea valorii economice.
Datele furnizate de ONRC arată o evoluție în primele cinci luni ale acestui an, când au fost deschise 80 de proceduri de concordat preventiv. Această cifră reprezintă o creștere de 158% față de perioada similară din 2025, însă utilizarea rămâne limitată. Din 100 de proceduri de insolvență deschise în România, doar trei sunt de tip concordat preventiv, ceea ce indică faptul că problema principală este gradul de utilizare a instrumentului, nu cadrul legislativ existent.
Multe dintre procedurile de concordat preventiv sunt respinse de către judecătorul sindic, fapt ce sugerează că cererile nu sunt pregătite cu suficientă rigoare. De asemenea, în cazul procedurilor deschise, doar o mică parte este finalizată cu succes, majoritatea debitorilor ajungând în final în insolvență. Această situație este cauzată adesea de planuri de reorganizare prea optimiste, lipsa finanțării în procesul de restructurare sau ponderea ridicată a creanțelor fiscale.
Lipsa unei culturi a restructurării preventive și informarea insuficientă sunt printre cauzele pentru care dificultățile financiare sunt abordate prea tardiv. Antreprenorii tind să acționeze abia după ce blocajele de lichiditate devin acute, ceea ce reduce opțiunile de redresare și crește costurile economice. În economiile cu tradiție în domeniu, creditorii acceptă negocierile timpurii deoarece valoarea unei afaceri viabile depășește, de cele mai multe ori, suma recuperată într-o procedură de faliment.
În prezent, cadrul juridic al restructurării în România se află într-un proces de consolidare a jurisprudenței, deoarece forma actuală a concordatului funcționează efectiv abia din 2022. Această lipsă de maturitate instituțională poate reduce predictibilitatea și poate crea reticență în rândul creditorilor. Succesul depinde de implementarea unor măsuri concrete, precum optimizarea costurilor, îmbunătățirea lichidității și atragerea de finanțare pentru a adapta modelul de business.