Un nou clasament internațional compară 55 de sisteme de pensii care acoperă aproximativ 66% din populația globală, evaluând atât nivelul veniturilor pensionarilor, cât și capacitatea de finanțare pe termen lung. Analiza, realizată de Marsh și CFA Institute, pune accent pe diferențele dintre statele care asigură venituri adecvate și cele care se confruntă cu vulnerabilități majore. România nu face parte din grupul celor 55 de sisteme evaluate în această ediție a raportului.
În topul performanței pentru anul 2026 se află Țările de Jos, care a obținut un scor de 85,8 puncte din 100. Această poziție este susținută de un sistem care combină pensia publică de bază cu schemele ocupaționale și economisirea privată voluntară. Urmează Danemarca, cu 84,1 puncte, și Islanda, cu 84 de puncte. Alte țări care au primit calificativul A sunt Singapore, Israel și Australia, oferind modele de gestionare a activelor și protecție pentru participanți.
La polul opus se regăsesc sistemele cu cele mai mari vulnerabilități, Argentina ocupând ultima poziție cu un scor de 43,7 puncte. Turcia și India urmează în clasament, cu punctaje de 46,6, respectiv 46,8 puncte. Filipine și Africa de Sud se numără, de asemenea, printre statele cu scoruri scăzute, evaluând la 49,2 și 50,4 puncte. Scorurile mici indică probleme de structură, deși nivelul de trai al pensionarilor depinde și de costul locuirii sau accesul la medicină.
Evaluarea se bazează pe trei dimensiuni esențiale: adecvarea pensiilor (40%), sustenabilitatea finanțării (35%) și integritatea guvernanței (25%). Un sistem performant trebuie să asigure venituri suficiente, să poată plăti beneficiile în viitor și să fie administrat corect prin reglementări stricte. Raportul subliniază că oferirea unor pensii generoase în prezent nu este suficientă dacă nu există un echilibru financiar care să permită susținerea acestora pe termen lung.
Schimbarea structurii demografice reprezintă una dintre principalele provocări, deoarece populația îmbătrânește, iar natalitatea scade în multe regiuni. Scăderea numărului de contribuabili în raport cu numărul de pensionari pune presiune pe sistemele finanțate din contribuții de la angajați și angajatori. Pentru adaptare, raportul sugerează extinderea accesului la pensii private, limitarea retragerilor premature din economii și analiza vârstei de pensionare în funcție de speranța de viață sănătoasă.
Deși România nu este inclusă în acest clasament, datele demografice indică presiuni similare asupra sistemului național. Conform datelor OCDE, populația României cu vârste între 20 și 64 de ani a scăzut de la 13,4 milioane în 1990 la 11,1 milioane în 2024. Se estimează că această categorie de vârstă activă ar putea ajunge la 8,5 milioane până în anul 2050, ceea ce va afecta direct capacitatea de finanțare a pensiilor prin contribuții.