Sistemul energetic din România traversează o perioadă de vulnerabilitate, fiind caracterizat prin tarife care depășesc media europeană. Senatorul Petrișor Peiu a analizat cauzele acestui fenomen, evidențiind o volatilitate extremă a prețurilor. Aproximativ 40% din cantitatea de energie consumată în țară este contractată pe piața zilei următoare, ceea ce expune consumatorii la fluctuații majore de preț, deoarece nu există o asigurare constantă a energiei pentru ziua de mâine.
Prima cauză critică identificată de Petrișor Peiu este ordonanța care prevede închiderea capacităților energetice pe cărbune și a carierelor de lignit până la data de 31 august 2026. Această decizie va scoate din sistem 1.000 de MW putere instalată, o capacitate esențială pentru preluarea șocurilor de consum care apar după-amiaza. În prezent, România exportă energie fotovoltaică ieftină sau chiar la prețuri negative în timpul zilei, dar trebuie să importe energie scumpă seara.
Senatorul a punctat ulterior patru argumente suplimentare care alimentează criza. Aceasta include nerealizarea curățării și decolmatării lacurilor de la hidrocentrale, precum și lipsa capacității de stocare, în special prin hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, precum proiectele Tarnița-Lăpușești sau Porțile de Fier. De asemenea, lipsa centralelor pe gaz, menționând că Iernut nu este terminată, iar Turceni și Ișalnița nici nu au început construcția, afectează capacitatea de răspuns la cererea de după ora 16:00.
Ultimul argument vizează reglementările și ponderea prea mare a pieței zilei următoare în mixul de achiziții. Petrișor Peiu susține că dependența de contracte scurte, de la o zi la alta, generează oscilații de preț necontrolate. În contextul politicii europene Green Deal, senatorul consideră că reducerea contribuției energiei pe combustibili fosili a impactat România mai dur decât alte state, din cauza incapacității guvernului de a aplica corect aceste politici de tranziție energetică.
Problemele structurale ale sectorului energetic sunt strâns legate de deciziile politice și de infrastructura de producție și distribuție. În România, echilibrul între producția de zi și cererea de seară depinde critic de capacitățile de bază, precum gazul, nuclearul sau hidroenergia. Fără o strategie de stocare eficientă și fără finalizarea proiectelor de energie termică, sistemul rămâne expus importurilor costisitoare în perioadele de vârf de consum.
Viitorul guvern al României trebuie să rezolve urgent aceste probleme prin finalizarea proiectelor menționate, fără a încerca să inventeze soluții noi. Conform analizei lui Petrișor Peiu, un guvern serios trebuie să prioritizeze terminarea centralelor și asigurarea capacităților de stocare pentru a stabiliza piața energetică națională și a reduce costurile pentru cetățeni.