O parte semnificativă dintre angajații din România se confruntă cu fenomenul de burnout, depășind media înregistrată la nivelul Uniunii Europene. Datele centralizate indică faptul că presiunea timpului și volumul uriaș de sarcini au transformat oboseala cronică într-o realitate cotidiană pentru mulți lucrători. Această situație este agravată de faptul că mulți oameni preferă să își ascundă suferința de către superiori, din cauza fricii de repercusiuni profesionale.
Conform studiului Occupational Health Solution Pulse 2025, citat de Mediafax, 45% dintre angajații din România se confruntă cu burnout, în timp ce la nivelul Uniunii Europene acest procent este de 37%. Analiza relevă că 40% dintre respondenții din România indică presiunea timpului sau supraîncărcarea ca fiind principala problemă. În plus, 24% dintre acești angajați menționează că stresul, depresia sau anxietatea sunt factori direct legați de activitatea lor profesională.
O problemă majoră identificată în companii este reticența angajaților de a vorbi deschis despre problemele psihologice. Studiul arată că 55% dintre angajații români se tem că dezvăluirea unei astfel de vulnerabilități le-ar putea afecta în mod negativ cariera. Această temere este mai ridicată decât în restul blocului comunitar, unde procentul celor cu aceeași preocupare se oprește la 48%, ceea ce poate duce la marginalizarea sau blocarea evoluției în firmă.
Specialiștii psihoterapeuți avertizează că persoanele cu performanțe ridicate pot ascunde semnele epuizării pentru o perioadă lungă de timp. Aceștia își pot continua sarcinile chiar dacă somnul, energia și starea emoțională se deteriorează vizibil. Problemele pentru care persoanele solicită ajutor specializat includ insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă sau dificultățile de concentrare. Punctul de cotitură poate fi un atac de panică sau un conflict la serviciu.
Epuizarea se instalează treptat, iar semnalele timpurii, precum trezirile nocturne cu gânduri despre muncă sau oboseala care nu trece după concediu, sunt adesea ignorate. Un angajat aflat în această stare poate accepta sarcini suplimentare și poate munci mai mult, însă pot apărea erori și conflicte. Pentru prevenire, managerii trebuie să asigure un volum realist de muncă, priorități clare, autonomie și limite privind disponibilitatea în afara programului de lucru.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca fiind un fenomen ocupațional asociat cu stresul cronic de la locul de muncă gestionat insuficient. Deși este un subiect de actualitate în mediul economic, burnout-ul nu este considerat un diagnostic medical în sine. Această definiție subliniază importanța managementului și a condițiilor de lucru în menținerea sănătății mentale a angajaților în cadrul organizațiilor moderne.