Portul Constanța se confruntă cu o aglomerație severă în procesul de încărcare a navelor cu mărfuri, inclusiv pentru cerealele din Ucraina care sunt redirecționate prin România. Din cauza congestiei la terminalele portuare, descărcarea mărfurilor provenite din vagoane sau camioane este permisă doar în intervale orare specifice, stabilite în funcție de momentul sosirii fiecărei nave. Această situație persistă și la data de 22 septembrie, deși fluxurile de mărfuri au înregistrat o ușoară scădere recentă.
Transportatorii semnalează că infrastructura portuară nu mai dispune de capacitate suficientă pentru depozitarea cerealelor în silozuri, deoarece portul nu a fost proiectat pentru volume atât de mari. În acest context, transportul pe calea ferată este metoda principală utilizată, în timp ce transportul în containere este considerat neprofitabil din cauza costurilor ridicate. Chiar și redirecționarea unor transporturi către Polonia nu a reușit să diminueze semnificativ aglomerația din incinta portului.
Un alt factor critic care îngreunează operațiunile este procesul de vămuire, afectat de lipsa inspectorilor și de numărul limitat de intervale alocate inspecțiilor. Aceste deficiențe procedurale au dus la prelungirea duratelor de vămuire a mărfurilor de la un interval de două-trei zile la unul de cinci-șapte zile. Întârzierile generează costuri suplimentare pentru proprietarii de mărfuri și transportatori, precum suma de 150–200 de euro pe zi pentru staționarea camioanelor, la care se adaugă taxele de parcare și depozitare.
Perturbările logistice din regiunea Mării Negre au dus la o creștere de aproximativ 25% a prețurilor pentru grâul din această zonă. Importatorii asiatici sunt nevoiți să se orienteze către surse mai scumpe, precum Australia sau Argentina, deoarece livrările din Marea Neagră au scăzut drastic. De exemplu, Indonezia a primit în luna septembrie doar circa 60.000 de tone de grâu din regiune, comparativ cu cele 500.000 de tone înregistrate în aceeași perioadă a anului trecut.
În prezent, grâul românesc din zona Mării Negre este cotat la aproximativ 340 USD/tonă pentru Asia de Sud-Est, în timp ce grâul australian de tip „Premium White” este oferit la circa 345 USD/tonă. Această diferență reflectă presiunea economică asupra importatorilor, unii dintre ei preferând acum achiziții de cantități mici, în containere, pentru a-și acoperi necesarul imediat. Până la începutul noilor livrări din emisfera sudică, prețurile ridicate vor rămâne un risc major pentru industria de morărit.
Gestionarea acestor fluxuri de mărfuri într-un mediu maritim instabil necesită o reziliență financiară sporită, într-o economie marcată de șocururi succesive. Capacitatea porturilor de a absorbi volumele masive de cereale rămâne un punct sensibil pentru stabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale, în condițiile în care costurile de transport și depozitare continuă să crească.