Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) va intra în vigoare începând cu data de 12 august 2026. Această nouă legislație europeană va modifica semnificativ modul în care producătorii din România trebuie să își gestioneze obligațiile de conformare atunci când livrează produse către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene. Schimbarea vizează în special producătorii care trimit produse ambalate către persoane fizice sau juridice din afara frontierelor naționale.
Conform analizei realizate de Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru, reprezentanți Deloitte România, responsabilitatea privind ambalajele nu se mai limitează doar la produsele vândute pe piața locală. Noul regulament PPWR extinde acest aspect către firma care a produs și a livrat bunurile către un consumator din alt stat UE. Astfel, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare țară în care produsele sale ambalate sunt introduse pe piața consumatorilor finali.
Obligațiile de conformare vor varia în funcție de modelul de distribuție și de fluxul comercial utilizat de companii. Un producător care livrează către un distribuitor local într-un alt stat membru poate avea un regim diferit față de cel care vinde direct prin magazine online către consumatori. De asemenea, companiile trebuie să gestioneze separat ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele de transport, deoarece responsabilitatea poate reveni unor operatori diferiți.
Pentru anumite fluxuri de vânzări transfrontaliere, legislația europeană impune desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru respectiv. Acest reprezentant are rolul de a acționa în numele producătorului pentru a facilita procesele de înregistrare, declarare și finanțarea gestionării deșeurilor de ambalaje. Expertul Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru avertizează că lipsa unei evaluări riguroase privind necesitatea acestor reprezentanți poate duce la neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor legale.
O provocare majoră pentru companiile române va fi identificarea exactă a cantităților de ambalaje care trebuie declarate în fiecare stat membru. Sistemele actuale de raportare locală ar putea fi insuficiente pentru a răspunde cerințelor de conformare transfrontalieră impuse de UE. Companiile vor trebui să demonstreze tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia, destinația produsului și statul membru în care ambalajul ajunge la utilizatorul final, pentru a evita raportările incomplete.
Pentru a se pregăti, companiile trebuie să realizeze o radiografie a fluxurilor de vânzare și să asigure o colaborare între departamentele de logistică, fiscalitate, mediu și juridic. Această transformare vine într-un context economic global marcat de presiuni financiare, în care instituții precum FMI au solicitat guvernelor să adopte măsuri de austeritate pe măsură ce datoria mondială se apropie de niveluri record.